Reabilitarea casei Elisabetei Rizea, în impas din cauza costurilor foarte mari
0Refacerea casei eroinei anticomuniste Elisabeta Rizea de la Nucşoara a început în vara anului trecut. Temelia casei a fost făcută, însă pentru terminarea reabilitării mai sunt necesare zeci de mii de euro. Situaţia este cu atât mai complicată cu cât costurile materialelor de construcţii au crescut foarte mult
Marea problemă o reprezintă faptul că până acum au fost strânşi aproximativ 15.000 euro, bani proveniţi din donaţii private şi din sprijinul acordat de către autorităţile locale - Primăria Nucşoara.
Ca sumă totală a proiectului memorial CER (Casa Elisabeta Rizea), care include restaurarea casei bătrâneşti (Faza 1), anexa administrativa – primire oaspeţi (Faza 2) şi pavilionul expoziţional cu încăpere multifuncţională (Faza 3), devizul estimat de către arhitect se ridică la aproximativ 160.000 euro. Preţul poate părea foarte mare, însă în cazul caselor de patrimoniu, păstrarea structurii arhitectonice iniţiale necesită materiale speciale, iar în plus în România sunt extrem de puţini specialişti în restaurarea unor asemenea construcţii vechi.
”Anul trecut am reuşit să consolidăm temelia, am făcut o subzidire, practic am consolidat casa. Am eliminat şi infiltraţiile, făcând drenuri pentru captarea apei. Deocamdată doar atât am reuşit să facem din păcate. Am încercat să obţinem sprijin şi de la Ministerul Culturii, însă oficialii de acolo ne-au răspuns că legea nu le permite alocarea fondurilor centrale către proiecte unde statul nu este proprietar al imobilului. Este o problemă reprezentată şi de faptul că preţul materialelor de construcţii s-a dublat”, a declarat pentru ”Adevărul” Bogdan Vârvoreanu, strănepotul Elisabetei Rizea.
„Lucrurile se mişcă încet”
Profesorul Cătălin Nedelcu s-a implicat mult în campania pentru reabilitarea casei Elisabetei Rizea şi spune că ”Acum ar trebui să înceapă restaurarea propriu-zisă a casei, pentru care se caută fonduri. Bogdan Vârvoreanu face multe eforturi, are în preajmă prieteni buni, mai apar şi alţii care încearcă să ajute, dar lucrurile se mişcă încet. Pentru mine este un deja-vu, îmi reamintesc cât de greu a fost să ridicăm o cruce lângă Câmpulung în onoarea partizanilor musceleni. Mai bine de doi ani, iar ansamblul monumental, aşa cum era el gândit, demarase ca proiect de 17 ani! Dar poate că atât valorează memoria la noi, avem atâtea exemple revoltătoare, atâtea cazuri în care istoria noastră este lăsată să piară în paragină, igrasie, praf”. Trebuie precizat că profesorul Cătălin Nedelcu a predat timp de mai mulţi ani cursuri privind istoria rezistenţei anticomuniste.
În casa Elisabetei Rizea s-au păstrat multe dintre obiectele acesteia, obiecte ce vor fi expuse în viitorul muzeu.
Anul trecut, după mai multe dezbateri cu oamenii implicaţi în proiect, istorici, arhitecţi şi beneficiari, s-a luat decizia de a se realiza mai mult decât o simplă restaurare a casei Elisabetei Rizea, şi anume reamenajarea întregii grădini şi integrarea acesteia în conceptul memorial. Astfel, întregul ansamblu va beneficia şi de o mică sală multifuncţională nouă, precum şi de anexe secundare, care vor permite vizitatorilor o cunoaştere mai aprofundată a istoriei rezistenţei anticomuniste din zona Nucşoara, desfăşurarea unor activităţi cultural-educative, precum şi gestiunea întregului ansamblu de către ”Asociaţia Elisabeta Rizea”.
Cum a fost torturată de comunişti
În această toamnă, pe 6 octombrie, se vor comemora 18 ani de la moartea faimoasei luptătoare anticomuniste. Elisabeta Rizea s-a născut pe 28 iunie 1912 într-o familie de ţărani, în comuna argeşeană Domneşti. A fost nepoata fruntaşului ţărănist Gheorghe Şuta, omorât de Securitate în anul 1948. A stat 13 ani în teribilele închisori comuniste pentru că i-a sprijinit activ pe fraţii Arnăuţoiu şi grupul de rezistenţă anticomunistă din Munţii Făgăraşului.
Comuniştii i-au smuls părul din cap şi au bătut-o până la leşin în multe rânduri. În încercarea de a o face să îi dea în vileag pe partizani, securiştii i-au propus şi sume mari de bani, dar Elisabeta Rizea nu a cedat. ”M-au suit legată pe un scaun, de pe scaun pe masă, de pe masă pe alt scaun. Mi-a zvârlit basmaua din cap. “Spune!” Purtam coada cu funtă. Mi-au aruncat fota şi am rămas în iie. Mi-a legat coada sub cârligu’ de lampă din casa boierului. Coada era groasă. Eram si eu altfel la 38 de ani. Cârnu mi-a tras scaunu’. Alalalt mi-a tras şi masa. Coada mi-a rămas în cârlig şi eu am căzut la pământ. Aşa mi-au smuls paru’. Am făcut tratament si nu mi-a mai crescut. Da’ tot nu i-am vândut”, îşi amintea Elisabeta Rizea în interviurile acordate după 1990.
În 1990, a fost internată de oficialii din Argeş după ce a îndemnat ţăranii să nu aleagă doar un partid. La alegerile din mai 1990, Elisabeta Rizea îndemna ţăranii României libere „să nu aleagă un singur partid”. În replică, autorităţile au internat-o la Spitalul Judeţean din Piteşti pentru „diagnosticare”, însă a reuşit să fugă.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Eroina anticomunistă Elisabeta Rizea, onorată în cadrul unui festival inedit