O școală veche de peste un secol, demontată și mutată într-un muzeu. A fost transportată sute de kilometri

Printre zecile de clădiri și gospodării țărănești de la Muzeul Etnografic Golești-Argeș se numără și școală veche adusă din județul Bacău acum 17 ani.

Conceput ca un sat românesc de secolul al XIX-lea și deschis în 1966, Muzeul Etnografic de la Goleşti-Argeș, aflat la doar 10 kilometri de Pitești, adăpostește 37 de case, clădiri și gospodării din toate zonele României.

Iar printre acest exponate inedite se numără și o școală veche de peste 110 de ani adusă în 2006 din județul Bacău.

”Școala din Comănești se încadrează clădirilor tip „Spiru Haret”: două săli de clasă și un culoar central în al cărui capăt se afla cancelaria. Sala are pălimar traforat cu motivul bufniței, simbol al înțelepciunii. Glasurile cristaline și vesele al copiilor de astăzi, cele ferme ale profesorilor care-i însoțesc la muzeu dau viață, cu fiecare vizită, acestui spațiu”, spune Iustin Dejanu, directorul Muzeului Golești.

Pentru completarea tematicii expoziționale a muzeului etnografic în aer liber de la Golești, în anul 2001, a fost achiziționată, din Satul Leurda, comuna Comănești, județul Bacău, Școala sătească. Edificiul este datat la începutul secolului XX (circaa 1910) și a fost prima școală a localității. Construcția a fost remontată în anul 2006 și introdusă în circuitul de vizitare de la Muzeul Golești în același an.

În plan dreptunghiular, școala are două încăperi pentru sălile de clasă – cu suprafețe inegale, un hol dispus asimetric, o cancelarie în partea din spate și sală cu foișor la fațada principală.

Școala este construită pe temelie de piatră de râu legată cu mortar, cu pereții din bârne de lemn îmbinate la colțuri în cheotoare dreaptă, cercuiţi şi văruiţi atât la interior, cât și la exterior, iar pardoseala este din scândură. Acoperişul este construit în patru ape, cu învelitoarea din şiţă, prevăzută cu două cuci pentru aerisire.

”La faţada principală, remarcăm sala deschisă, susținută de stâlpi frumos decorați; micul foişorul cu fronton, și parapetul sălii dantelată, prin traforare, cu motive avimorfe – bufniţa.La interior, cele două săli au vechile bănci școlare, o mică catedră cu scaunul ei, tabla din lemn vopsit în negru, numărătoarea și nelipsita icoană”, adaugă Iustin Dejanu.

Ferestre largi, dispuse pe două laturi asigurau lumină naturală optimă pentru scris și citit, iar în anotimpul rece, cele două sobe din cărămidă, câte una în fiecare sală, încălzeau spațiile.

În muzeu, școala este folosită ocazional pentru desfășurarea de activități cultural-educative, precum: tabere de vară, ateliere de creație, lecții practice etc.