Ce sunt „Circovii de iarnă” şi de ce oamenii practicau „Strigatul peste sat”

Între 14 şi 18 ianuarie, în satele de odinioară se sărbătoreau „Circovii de iarnă”, divinităţi ale iernii care aduceau pe pământ geruri cumplite, viscol puternic şi pagubă în gospodăriile celor duşmănoşi şi blasfemitori.

Potrivit credinţei rurale, aceste stihii ale anotimpului rece, care se regăseau în calendarul popular românesc, treceau prin gospodării şi luau viaţa animalelor sau a puilor nou născuţi, iar în curţile celor ce pizmuiau sau blestemau făceau prăpăd.

Exista convingerea că aceste divinităţi ale iernii ieşeau din tenebrele întunericului şi loveau fără milă călătorii întârziaţi, pe care „îi împietreau” pe loc şi luau minţile flăcăilor ce zăboveau prea mult noaptea pe uliţele satului, aşa cum se arată în volumul "Sărbătorile la români" al celebrului folclorist, etnograf, naturalist, istoric, profesor, preot şi membru titular al Academiei Române, Simeon Florea Marian.

Despre tinerii care se îmbolnăveau sau mureau în perioada respectivă se spunea că erau „luaţi de „circovi” sau „loviţi de circovi”.

„Pentru îmbunarea cumplitelor divinităţi, similare ielelor, femeile şi fetele făceau covrigi şi colaci pe care îi împărţeau pentru sufletul «dalbilor pribegi», adică «moşii» familiei, trecuţi în lumea drepţilor, singurii ce-i puteau apăra pe cei vii şi, alături de «Sânpetru de iarnă»,  mijloceau pe lângă Dumnezeu să-i ferească de toate aceste zeităţi capricioase", explică, pe pagina CJ Argeş, Dr. Ion Tiţa-Nicolescu, cercetător la Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti.

„Strigatul peste sat”, obiceiul cu care oamenii încercau să se protejeze de aceste stihii

Potrivit specialistului, în funcţie de zonele etnografice, Circovii se celebrau, între 14 şi 18 ianuarie, alături de alte zeităţi aprige: „Atanasiile” şi „Martinii de iarnă”.

Pentru ca nimeni să nu poarte duşmănie în comunitate şi să nu fie „luat” de toate aceste stihii, în unele localităţi avea loc un obicei inedit numit „Strigatul peste sat”, un ceremonial nocturn în care feciorii se grupau în două cete şi mergeau pe cele mai înalte dealuri din sat, aprindeau focuri mari, vizibile de pe un deal pe altul, şi îi ironizau pe cei care încălcau regulile comunităţii. Un fel de glume cu rol de îndreptare a unor conduite.

În unele zone ale ţării stravechiul obicei al „Strigatul peste sat” se ţinea şi în seara de lăsatul secului de Paşti sau în noaptea de Anul Nou. 

Vă recomandăm să mai citiţi:

20 de obiceiuri ciudate la români. De ce nu se pomeneşte numele şerpilor în luna martie şi ce reprezintă cana cu apă pusă sub sicriu sau cântatul cucului lângă casă

O copilă de 15 ani s-a prăbuşit de la etajul trei al unui bloc din Piteşti