Beneficiile fructelor de soc şi diferenţa dintre suc şi socată. Cât de periculoase devin dacă facem excese
0Când spunem soc, ne gândim în primul rând la florile acestei plante, la celebra socată şi multele ceaiuri şi tincturi care le au ca ingredient de bază. Virtuţile terapeutice ale plantei nu se rezumă însă la flori. Substanţe active se găsesc şi în scoarţă, dar mai ales în fructe.
Depozitare ale unor substanţe active diferite de ale florilor (conţin sambunigrină, acid malic, acid tanic şi vitamine din complexul B, pe lângă aminoacizi, zaharuri, vitamina C etc), fructele au indicaţii în ameliorarea constipaţiei, datorită efectului lor laxativ. Stimulează digestia, reglează tranzitul intestinal, reduc pofta de mâncare şi ajută la pierderea kilogramelor în plus, fiind folosite în curele de slăbire.
Pentru a garanta aceste proprietăţi, importantă este în primul rând recoltarea fructelor la momentul potrivit.
„Momentul în care se recoltează depinde de zonă. În principiu, în lunile iulie-august. De exemplu, la mine în Ialomiţa, sunt gata pe la jumătatea lui iulie, însă la bunicii mei, în zona Subcarpaţilor, am găsit şi în august”, explică, pentru “Adevărul”, specialistul în plante medicinale Elena Badea, administratorul site-ului infuziedesănătate.ro.
Cel mai plăcut la gust şi inofensiv (deşi chiar şi în acest caz trebuie evitat excesul) este un preparat pe care îl făceau adesea bunicile noastre: dulceaţa de soc.
„Ciorchinii cu fructele coapte, se spală, apoi fructele se îndepărtează de pe ciorchine şi se aşază alternativ împreună cu zahărul, în straturi, în vasul în care vom fierbe dulceaţa (un strat de fructe, unul de zahăr şi tot aşa, în funcţie de cantitatea de care dispunem. Proporţiile pe care eu le utilizez sunt un kilogram de zahăr la 3 kg de fructe Lăsăm fructele cu zahărul în vasul în care le-am aşezat alternativ până a doua zi, apoi le punem la fiert . Când se încheagă, oprim focul. Eu pun dulceaţa imediat în borcane şi le înfiletez, astfel încât să nu mai fie nevoie să le sterilizez", precizează Elena Badea.
Sucul de soc
Principalul preparat terapeutic care are ca ingredient de bază fructele acestei plante este sucul de soc, care nu trebuie însă confundat cu socata obţinută din flori de soc, apă şi lămâie, care aduce mai degrabă cu o băutură răcoritoare decât ca un medicament.
Sucul se obţine prin zdrobirea a 20 de grame de fructe crude. Pasta rezultată se stoarce manual printr-un tifon curat. Se obţine un suc închis la culoare, care se administrează în doze foarte mici înainte de masă (Elena Badea recomandă cel mult cinci linguri la adulţi, dar numai la indicaţia unui medic, pentru că supradozarea devine periculoasă).
„Este un foarte bun diuretic dar trebuie administrat cu prudenţă. Chiar dacă este unul dintre purgativele cel mai uşor de tolerat (fiind mai puţin iritativ decât crusinul, fructele de soc pot produce iritaţii persoanelor cu colon sensibil”, precizează Elena Badea.
În doze mari preparatul devine periculos. Iar la copii, cu atât mai mult, de aceea, mai ales în cazul lor, doar medicul este cel care poate recomanda sau nu utilizarea acestui remediu şi dozajul (atenţie, dozele sunt foarte mici).
De ce trebuie cerut întotdeauna sfatul unui medic
În primul rând, trebuie să ştim că fructele de soc sunt privite mai degrabă ca un medicament, decât ca un aliment, căci consumul lor are efecte puternice, chiar adverse, dacă nu ţinem cont de recomandările medicului şi depăşim cele câteva grame recomandate. În cantităţi mari peste 200 g – aceste fructe pot provoca iritarea gâtului, dificultăţi în respiraţie, vomă, arsuri la stomac şi chiar convulsii.
Fructele de soc sunt contraindicate persoanelor cu diaree cronică sau acută.
Chiar când vorbim de doze mici, Elena Badea recomandă folosirea preparatelor din fructe de soc, în paralel cu condimente cu rol carminativ si antiinflamator intestinal: seminţe de fenicul, seminţe de chimen, busuioc sau mentă.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Paradox politic: Argeşul, leagănul liberalilor, veşnic „roşu