Toalete sofisticate şi lecţii de dans la balurile boierilor din Neamţ

Casele boiereşti din Neamţ au fost multă vreme locul preferat de întâlnire şi de petrecere al celor care proveneau din categoriile sociale mai bogate. Petrecăreţii erau atraşi de muzica de salon, interpretată de formaţii de tip occidental. Dansul, dialogurile lungi şi ţinutele sofisticate erau indispensabile.

La petrecerile organizate în casele boierilor nemţeni nu lipseau de pe masă pelteaua de coarne, de agrişe, de fragi şi ciocolată şi nici şerbetul de trandafiri. Invitaţii erau serviţi cu friptură, pepene murat şi pâine făcută în ţest. Un alt desert cu care se desfătau oaspeţii din înalta societate era cozonacul decorat cu migdale sau plăcintele româneşti. Cireaşa de pe tort era un fel european de mâncare, adus de maeştri bucătari care făcuseră şcoala în străinătate.

Un bal era pregătit cu migală, cu aproape 30 de zile înainte. Gazda scotea tacâmurile de argint, porţelan şi paharele de cristal. Aşezarea şi întinderea meselor erau atent gândite de slujitori, îndrumaţi de boieri. Importanţa petrecerilor era dată de rangul familiei gazdă şi de dispoziţia invitaţilor. Cheltuielile făcute pentru o petrecere reuşită erau foarte mari.

Petrecerile erau considerate evenimente mondene, de aceea participanţii veneau cu cele mai elegante ţinute. Oameni bogaţi au început să înlocuiască hainele orientale cu cele apusene. Rochiile deosebite, cu garnituri, erau croite pentru a scoate în evidenţă silueta doamnelor. Foarte importante erau gablonţurile, care trebuiau asortate neapărat cu îmbrăcămintea. O modă care atrăgea deopotrivă admiraţia şi invidia celorlalte participante la bal era buchetul de flori asortat la rochie. Cea mai mare dramă a unei cucoane era ofilirea rapidă a celei mai importante podoabe: trandafirii, toporaşii sau garoafele asortate ţinutei.

Nici domnii nu se lăsau mai prejos şi veneau la petreceri cu cele mai bune haine: costume sofisticate, cravate şi pălării asortate. Un trend al vremii pentru bărbaţi erau ciorapii de mătase şi mănuşile.

Pentru că imaginea era foarte importantă la aceste petreceri, domnii erau obligaţi să înveţe să danseze cât mai multe dansuri, toate aduse din străinătate. Cei care veneau din afară îşi câştigau gloria aducând la baluri paşi de dans necunoscuţi încă: cadril parizian, cadril francez à la rose, cadril de salon, cadril unguresc, polca à la Vienne, mazur, cracovianca, vals în doi paşi, galopadă angleză, cotelian şi minuet. Peste 20 de dansuri trebuiau învăţate pentru a face o impresie bună la bal. De aceea unii apelau la serviciile  instructorilor de dans.

Uneori boierii organizau şi baluri mascate, când ţinuta obligatorie trebuia să ducă cu gândul la personaje de basm. La acestea aveau acces cei mai importanţi oameni din anturajul boierilor.

În cadrul petrecerilor din casele boiereşti se juca cărţi. Practic jocul de cărţi devenise pentru mulţi o patimă, din cauza căreia pierdeau sume mari de bani, care valorau cât case sau moşii.

Unii boieri preferau să organizeze în casele lor concerte vocale şi instrumentale ale cântăreţilor cunoscuţi. Evenimentele erau anunţate cu mult timp înainte în publicaţiile vremii. Închirierea spaţiului aducea boierilor notorietate şi cuvinte de laudă la adresa lor şi a familiei din care făceau parte.