Părintele Necula, despre rigorile Postului Paştelui: „Nu poţi să ajungi în noaptea de Înviere râgâindu-ţi berea din post“

Părintele Constantin Necula a susţinut luni, 8 aprilie, la Piatra Neamţ, o conferinţă pe tema postului, în cadrul unei manifestări organizate de Centrul pentru Cultură şi Arte Carmen Saeculare Neamţ.

Sala cinematografului Dacia Panoramic (Cinema, mon amour) din Piatra Neamţ a fost arhiplină luni seară, 8 aprilie, pentru întâlnirea cu părintele Constantin Necula, invitat la Conferinţa „Bucuria postirii – Postul bucuriei”, din ciclul „Armonii Pascale”, eveniment organizat de Centrul pentru Cultură şi Arte Carmen Saeculare, cu sprijinul Consiliului Judeţean Neamţ. 

Mai bine de o oră, părintele Constantin Necula a vorbit publicului despre ce înseamnă cu adevărat postul şi postirea într-un limbaj nonconformist, direct, fără stereotipurile întâlnite în discursurile cu tematică religioasă.  

Doctor în Teologie şi conferenţiar universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă Sfântul Andrei Şaguna a Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, părintele Necula a răspuns apoi, cu răbdare, zecilor de întrebări transmise de publicul din sală.  

Vă prezentăm, alăturat câteva din învăţăturile rostite de părintele Constantin Necula la Piatra Neamţ despre ce ar trebui să însemne pentru un creştin autentic postul şi postirea: 

- „Tot postul Paştelui, postirea în general, este un exerciţiu de a ne apropia de Hristos: nu mâncăm, precum nu a mâncat Hristos; nu bem, precum nu a băut Hristos; ne rugăm, precum s-a rugat Domnul Isus Hristos; ne purtăm crucile, precum şi-a purtat crucea Hristos... sigur, păstrând proporţiile, că acum crucile sunt că ni s-a rupt unghia în uşă, că nu merge cheia la maşină şi că Wi-Fi-ul s-a terminat, că n-am parola de Wi-Fi, şi că a căzut reţeaua Orange şi vai!, ce dezastru a fost în toată ţara!“  

- „Ceea ce ne învaţă postul Paştelui este bucuria. Şi de Crăciun postim cu bucurie că ştim că se naşte un bebeluş la sfârşit...Îmbucăm noi mai greu cu varză acră şi cu pită uscată, pentru că ăsta-i adevăratul post, restul sunt carte de bucate de post...cine-a mai auzit aşa ceva? Ferească Dumnezeu!“    

- „Postul nu e altceva decât un <caută comoara>. Comoara este Învierea“

- „Creştinismul de suprafaţă distruge întotdeauna crucea lui Hristos. O rugineşte, o cocleşte“

- „Nu poţi să ajungi în noaptea de Înviere râgâindu-ţi berea din tot postul, scobindu-te între dinţi…<Adevărat a Înviat!>... nu merge“

- „Gesturi de bădărănie nu încap în postire, gesturi de nonşalanţă şi de je-m'en fichisme, nu merg, n-au legătură cu întâlnirea cu Hristos“ 

- „Nu merge cu Hristos idolatrizarea de sine: ieşi în faţă şi spui: <Băi, ce bun sunt eu, ce deştept sunt eu, ce important sunt eu!>…De aia nu-i prea cred pe unii care sunt dumnezei 365 de zile şi în ziua de Paşti cred că dacă se închină merită toate aplauzele din cer. Nu e simplu, pentru că postirea înseamnă în primul rând deşertarea de sine…“

- „Hristos ne vrea în Rai, dar nu fără noi. Nu-i un dictator, nu are nimic din tirania celui care dictează direcţia în care să vrei să o iei“

- „Postirea te mai învaţă un lucru: că tot efortul de a posti trebuie împlinit în cel mai important dintre gesturile de comuniune cu Hristos: posteşti să te împărtăşeşti cu trupul şi sângele lui, nu posteşti doar să te speli cu Agheasmă Mare…sunt răutăcios, dar ştiu ce zic“

- „Nu posteşti doar ca să iei anafură duminică dimineaţă, posteşti să te împărtăşeşti cu trupul şi sângele lui Hristos“

- „Unii oameni spun: <Eu sunt oprit de la împărtăşanie>. Da, dar postul Paştelui pentru tine poate să dureze tot anul. N-am văzut om să se pocăiască 300 de zile şi vreun popa să-i zică: nu te împărtăşesc“.