Medic dermatolog, despre explozia bolilor cu transmitere sexuală în România: „Prostituţia legalizată ar fi fost cât de cât o soluţie“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cu o experienţă de 48 de ani ca medic şi doctor în ştiinţe medicale, Viorel Pătraşcu (71 de ani) este unul dintre cei mai dedicaţi dermatologi din România. Specialistul a acordat un interviu pentru „Weekend Adevărul“, în care a tras un important semnal de alarmă în ceea ce priveşte numărul mare şi neraportat corect al infecţiilor transmise sexual în România.

Dr. Viorel Pătraşcu este medic primar dermatolog la Policlinica nr. II Piteşti din 1991, iar în aceşti 27 de ani a avut în cabinetul său cazuri atât de dramatice şi de comice în acelaşi timp, încât le-a inclus în cărţile sale, iar Dan C. Mihăilescu le-a catalogat ca „un coşmar vesel“. Încă se confruntă cu mituri şi luptă cu pseudoştiinţa promovată pe internet în rândul pacienţilor, în speranţa că educaţia medicală şi chiar cea sexuală în şcoli vor scădea numărul dramelor din cabinet.

 „Weekend Adevărul“: Cât de mult consideraţi că influenţează igiena precară a unui număr mare de români apariţia şi menţinerea afecţiunilor dermatologice?

Dr. Viorel Pătraşcu: La capitolul igienă, mai ales în comune din Moldova şi Oltenia, românii stau foarte prost: au haine vechi, izinite şi mototolite, la bătrâneţe le rămân în gură doar doi-trei dinţi ascuţiţi, ca ai vampirilor. Iar neavând apă în casă, se spală puţin şi rar, iar privata este tot în fundul grădinii, ca acum un secol. Sigur că pot să apară boli.

Care sunt afecţiunile dermatologice pe care le întâlniţi cel mai des?

Într-un vademecum de boli dermatovenerice sunt notificate sute de boli. Practic, este imposibil ca un medic specialist să le reţină pe toate. Destule dintre acestea nu le întâlneşti niciodată în carieră, sau, oricât ai fi de apreciat, nu le recunoşti şi nu le diagnostichezi corect. Sunt frecvente alergodermiile de diferite cauze, micozele, boala varicoasă, bolile venerice minore, căderea părului, bolile unghiilor şi tumorile cutanate benigne sau maligne.

În ceea ce priveşte aluniţele: este îndepărtarea aluniţelor un moft sau o necesitate?

Este greu să îi convingi pe români că îndepărtarea „aluniţelor“ prin mică chirurgie se practică în toate ţările cu adevărat civilizate, ca o modalitate de a preveni transformarea lor în melanoame maligne. Dar, exact ca în cazul nechemaţilor care îşi dau cu părerea despre vaccinarea antirujeolică, tu, ca specialist avizat, spui una, dar reţelele sociale şi binevoitorii care se pricep la toate promovează ideea că „nu e bine să umbli la ele“.

Din cabinet, „România e ca un coşmar vesel“

Imagine indisponibilă

Care a fost pacientul cu afecţiuni dermatologice care v-a impresionat cel mai mult?

Au fost mulţi pacienţi care m-au impresionat. Şi când spun asta mă gândesc că am văzut bolnavi de lepră, de SIDA, de boli genetice cumplite şi de cancere invazive, care distrug lent piramida nazală şi elimină globii oculari din orbite.

Vi s-a întâmplat să aveţi pacienţi cu poveşti şi implicit cazuri care v-au făcut să zâmbiţi?

Adeseori bolnavii ce-mi intră în cabinet au poveşti de râsu’-plânsu’. Cu ani în urmă, semnând o cronică la una dintre cărţile mele de tablete dulci-amare, domnul Dan C. Mihăilescu a spus că dintr-un cabinet de boli dermatovenerice, România este ca un coşmar vesel.

„Prostituţia legalizată ar fi fost cât de cât o soluţie“

Cât de mult a crescut numărul pacienţilor cu boli venerice pe care îi consultaţi comparativ cu anii 1990? Care ar fi cauzele creşterii? Aveţi mai mulţi pacienţi bărbaţi sau femei?

La acest moment, nimeni nu ştie care este incidenţa statistică a bolilor venerice în România. Nu prea se mai fac anchete epidemiologice la fiecare caz nou. Iar mulţi se autotratează după scheme aflate de pe internet sau cumpărând din farmacii, fără reţete parafate şi asumate de cineva, orice antibiotic dorit. Prostituţia mascată şi bordelurile clandestine duduie. Apoi, niciodată fetele de pe centură nu vin la medic din proprie iniţiativă.

Cum a evoluat numărul pacienţilor cu boli căpătate ca urmare a sexului oral?

Nu ştiu, pentru că prea puţină lume recunoaşte că practică sexul oral. Mi-a spus odată o pacientă că această „delicatesă“ nu dăunează grav sănătăţii.

Sifilisul, gonoreea, herpesul genital, virusul papilloma uman sunt probleme foarte mari în România, suntem pe primele locuri la infecţiile de acest tip în Europa, după cum arată statisticile internaţionale. Însă, din păcate, în ultimii ani nu se mai dă mare atenţie acestor boli cu transmitere sexuală, nu mai sunt statistici, nu se ştie câţi pacienţi sunt. De ce nu acordă sistemul medical din România o atenţie mai mare prevenirii bolilor cu transmitere sexuală?

La câte probleme mari şi de ani de zile nerezolvate are sistemul medical din România, bolile cu transmitere sexuală chiar nu preocupă pe nimeni. Prostituţia legalizată ar fi fost cât de cât o soluţie. S-au opus şi BOR, şi politicienii exagerat de pudibonzi.

Primul intelectual din familie

Imagine indisponibilă

Aţi intrat la Medicină în 1964, într-o vreme în care erau zece candidaţi pe loc şi fără să faceţi vreo oră de meditaţie. De ce Medicina?

Nimeni nu mi-a sugerat să aleg această facultate. Copil de 3-4 ani fiind, când eram întrebat ce mă voi face când voi fi mare, răspundeam ţanţoş: doctor! Am intrat din prima încercare la facultate şi am fost primul intelectual din familia mea. În cei şase ani de facultate la Bucureşti, am învăţat abecedarul profesiei de la o pleiadă de mari profesori universitari precum: Riga, Mezincescu, Ranga, Benetato, Mihai Anton, Aburel, Cajal şi Vlad Voiculescu.

În primii ani ca doctor aţi activat în mediul rural la Filipeni în judeţul Bacău. Cât de dificili au fost acei ani? Ce v-a făcut să alegeţi dermatologia ca specializare şi unde v-aţi format?

În 1970, prin repartiţie, am ajuns la dispensarul rural din Filipeni, judeţul Bacău. La acea vreme, stagiatura de trei ani la ţară era obligatorie. A fost de vise rele: comună cu 8 sate, dintre care două de ţigani, lume săracă şi abrutizată de muncă, activişti de partid sfertodocţi, urgenţe şi noroaie. Peste ani am realizat că cei trei ani petrecuţi acolo, cu bune şi rele, au însemnat imens pentru cariera mea. Am ţinut un fel de jurnal zilnic în care îmi notam gânduri, impresii şi ce pătimea un medic de ţară. A fost literatura mea de sertar pe care am publicat-o după 30 de ani, sub titlul „Jurnal de la Filipeni (Apostolatul unui medic în «Epoca de aur»)“, o carte singulară în ultimele decenii, în peisajul literar acoperit de medici scriitori. Volumul, reeditat în 2003 şi 2010, a fost prezentat de Dan C. Mihăilescu la Pro TV şi de Neculai Constantin Munteanu la Deutsche Welle. Am mai lucrat încă patru ani la Cornăţel, în judeţul Argeş, pentru că Elena Ceauşescu nu aproba susţinerea examenelor de promovare în secundariat. Alegerea dermatologiei am făcut-o din disperare şi teamă că voi îmbătrâni ca medic în rural. M-am format timp de trei ani la Clinica „Scarlat Longhin“ din Bucureşti, sub îndrumarea uriaşilor profesori universitari Pavel Vulcan şi Alexandru Dimitrescu.

Scriitor apreciat de Dan C. Mihăilescu

Viorel Pătraşcu este un apreciat medic dermatolog, dar şi un recunoscut publicist şi scriitor. Are 18 volume la activ, este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, membru al Uniunii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România şi membru al Uniunii Mondiale a Medicilor Scriitori. Cărţile pe care le-a scris s-au bucurat de recenzii foarte bune din partea unor personalităţi importante, precum Tudor Octavian, Neculai Constantin Munteanu şi Dan C. Mihăilescu. „Pacienţii consultaţi sunt sursa mea principală de inspiraţie. Nu scriu despre cai verzi pe pereţi, toate micile mele eseuri sunt 100% autentice, respectând confidenţialitatea numelor pacienţilor“, subliniază scriitorul.

CV

A scris 18 cărţi

Imagine indisponibilă

Numele: Viorel Pătraşcu

Data şi locul naşterii: 21 august 1946, Piteşti

Studiile şi cariera:

A absolvit în 1970 Facultatea de Medicină Generală Bucureşti.

Între 1970 şi 1973, a lucrat în dispensarul medical Filipeni, judeţul Bacău, apoi în dispensarul medical Cornăţel, judeţul Argeş.

În 1980 şi-a finalizat specializarea în dermatologie, la Clinica „Scarlat Longhin“ Bucureşti.

Din 1991 este medic primar dermatolog la Policlinica nr. II Piteşti.

Face parte din conducerea Colegiului Medicilor Argeş.

Din 1998 este doctor în Ştiinţe Medicale.

Este lector la Catedra de Dermatologie a Universităţii din Piteşti, Facultatea de Ştiinţe, Colegiul Universitar de Asistenţi Medicali

Este autorul a 18 volume (jurnal autobiografic, proză scurtă, impresii de călătorie).

Din 1999 este realizator al unei emisiuni medicale săptămânale la posturile TV locale din Piteşti.

Are o rubrică permanentă în cotidianul local „Argeşul“.

Locuieşte în: Piteşti.

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite