Mecanismul suveicii, descris de un fost primar: „Cu acelaşi plic votau toţi acei alegători cumpăraţi ori slabi de înger“

Celebra metodă de fraudare a alegerilor era folosită în România încă de la sfârşitul secolului XIX şi avea un rol hotărâtor în stabilirea câştigătorilor la urne.

Dumitru Hogea, fost primar al oraşului Piatra Neamţ, descrie într-o carte de amintiri publicată în 1936 cum funcţiona metoda inventată de Nicolae Săveanu, şef al liberalilor din Vrancea. 

În lucrarea de memorii „Din trecutul oraşului Piatra-Neamţ”, publicată în 1936 de fostul primar al urbei de la poalele Pietricicăi (1914-1918), sunt cuprinse şi referinţe la viaţa politică locală. Între acestea, un capitol este dedicat şi descrierii metodelor de fraudare a votului în diferite runde de alegeri.  

„Cu toate că legea electorală asigura riguros secretul votului, totuşi s’au găsit mijloace de a-l viola. Cel mai uzitat mijloc care s’a practicat în multe alegeri şi localităţi, a fost faimoasa suveică. Paternitatea şi întrebuinţarea ei a fost atribuită lui Nae Săveanu de la Focşani, caruia i s’a spus apoi Săveanu-Suveică”, spune D. Hogea. 

Fostul primar spune că procedura prevedea că la ora 8 dimineaţa, când se instala biroul alegerilor, prezidat de un magistrat superior, prima operaţiune era ştampilarea plicurilor de către preşedinte, cu sigiliul primăriei şi cu ştampila candidaţilor, dacă aceştia credeau necesar. O regulă era ca numărul plicurilor ştampilate să fie egal cu numărul alegătorilor dintr-un colegiu electoral. 

„Votarea se făcea în modul următor: preşedintele da fiecărui alegător câte un bulentin de vot tipărit cu numele candidatului, adică atâtea buletine de vot câţi candidaţi erau, şi câte un plic ştampilat, cu care alegătorul trecea singur într’o cameră secretă; acolo introducea în plic buletinul de vot, al candidaţilor pe care vroia a-i vota; lipea plicul şi înapoinduse în sala de votare, îl înmâna preşedintelui, care îl depunea în urnă”.

„Suveica” funcţiona prin corupere sau ameninţare 

În funcţionarea „suveicii” principalul lucru era sustragerea, neobservată, măcar a unui singur plic ştampilat de birou. 

„Odată ce plicul sustras intra în mâna unui candidat, sau unui alt agent al lui, operaţia suveicei se făcea în afara localului de vot; şi, fiindcă, conform legei, oricine era liber a împărţi buletine de vot, tipărite cu numele candidaţilor, identice cu acele de la biurou - unii dintre alegători, dintre acei dubioşi, erau aduşi într’o cameră, dela cluburile politice sau în alte locuri mai dosnice - şi acolo, fie prin corupţie, fie prin ameninţări, i se încredinţa plicul stampilat sustras dela biurou, înăuntru căruia se introducea buletinul de vot al candidatului dorit, iar plicul gata lipit, se dă alegătorului care, după ce se ducea în sala de vot, şi îl depunea în urnă, la înapoere, era obligat a preda candidatului, ori agentului plicul deschis ce i se da de preşedintele biuroului. Apoi, acest plic deschis, se dădea altui alegător, după ce se introducea în el buletinul candidatului dorit, se lipea din nou. Astfel că, cu acelaş plic, votau, succesiv, toţi acei alegători interesaţi (cumpăraţi) ori slabi de înger, această operaţiune putând dura la infinit. De aceea s’a spus, cu drept cuvânt, că faimosul plic umbla ca o suveică”.

În lucrarea sa de memorii, fostul edil de Piatra Neamţ subliniază că această metodă de fraudare a alegerilor era de multe ori hotărâtoare în stabilirea câştigătorilor alegerilor:

„Se înţelege uşor ce rol hotărâtor avea acest sistem ingenios de fraudă, în rezultatul final al alegerilor, mai ales cînd luptele erau aprige, şi majoritatea depindea uneori numai de câteva voturi, dacă ţinem seamă că numărul alegătorilor din fiecare colegiu se ridica doar la câteva sute şi era foarte uşor a se găsi câteva zeci dintre ei cari să se preteze la operaţia suveicei!”.

La final, fostul primar Dumitru Hogea confirmă că „suveica“ a fost folosită şi în Neamţ la alegerile din 1886, dar nu nominalizează persoanele implicate. 

„Am cunoscut şi eu această suveică, care şi la Piatra s’a practicat la o alegere, acum vr’o 40 de ani. Dar nu vroesc a aduce vr’o jignire memoriei persoanelor care s’au folosit de ea, persoane de mult dispărute…Căci despre morţi: nihil nisi bene!".