Leacuri băbeşti care funcţionau în urmă cu 100 de ani. Reţete pentru durerea de cap, pentru asurzit şi „ca să-ţi fie minţile întregi“

Revista de folclor „Şezătoarea“, publicaţie apărută timp de mai bine de două decenii neîntrerupt la sfârşit de secol XIX şi început de veac XX, a prezentat în paginile sale numeroase articole legate de tematica sănătăţii.

În două numere consecutive din anul 1903 (9 şi 10), publicaţia „de literatură şi tradiţiuni populare“ care apărea la Fălticeni, sub coordonarea lui Artur Gorovei, a prezentat o serie de leacuri băbeşti folosite în acei ani pentru a scăpa de dureri de cap, de ochi sau de alte probleme de sănătate. 

După cum se poate vedea mai jos, leacurile se bazau pe produse vegetale (trestie, iarbă, chimen, castraveţi etc.) sau de natură animală (gălbenuş de ou, sânge de porumbel, etc.) 

„Reţetele“ au fost culese de Gheorghe Rudeanu din satele judeţului Argeş.  Astfel, pentru durerile de cap trebuiau preparate astfel de leacuri:

„- să se lege pe frunte cu buruiene de ismă

- se copere capul cu frunze de scaeţi, şi se leagă cu cîrpă peste ei, se ţin se seară pînă dimineaţă şi năduşind capul, răul va dispărea

- tot în felul acesta se recomandă frunza de viţă

- tot astfel se recomandă frunza de varză acră

- iarbă mare pisată, mestecată cu miere, se pune în creştetul capului şi la tîmple

- rîme de pământ, piper şi seu de oae prăjindu-le în tigae, se pun apoi în creştetul capului

- tămîie frecată mărunt pe o hîrtie vînătă, şi se leagă la cap

- ia chimen, pisează-l bine şi să-l presari pe o fălie de pîine; stropit cu oţet se pune ca cap.

- Ia castraveţi muraţi (acri) să-i tai în fălii, de-a curmezişul şi cu acele fălii se leagă la cap

- Băile de apă rece în mai multe zile seara şi dimineaţa. Pentru alţii, cele de apă caldă“.

Pentru a scăpa de mătreaţă (mătrice în cap) erau două soluţii: 

„- să fierbi frunza de viţă şi troscot şi să le legi la cap, în mai multe rînduri

- iarbă mare, cu miere se unge în creştet şi frunza de gutui cu sămînţa lui pune la cap“.

Pentru a scăpa de mîncărimea ochilor, leacul recomandat era să freci ochii cu o frunză de măslin cu apă.

Leacurile băneşti pentru asurzit erau de asemenea destul de complexe:

„- untură de vultur pune în urechi

- miere, hiere (fiere) de iepure şi ţîţă de femeie amestecate  se pică înăuntrul urechilor

- amestecă unt de nucă cu unt de migdale şi căldişor pică în ureche 2-3 picături

- rade ridiche cu răzătoarea, pune sare peste dînsa şi o lasă să stea 24 de ore, stoarce zeama dintr-însa şi bagă cu bumbac în urechi“.

În schimb, redobândirea auzului avea o soluţie care se prepara numai primăvara: 

„Fă în luna lui Maiu o gaură într-un frasin, apoi regulezi aşa încît din această gaură să curgă apa printr-o ţavă într-o oală; după 5 sau 6 zile se ia oala, se pune la foc şi după ce se va înfierbînta, ţine urechea deasupra aburului, iar seara şi dimineaţa să o uzi cu un burete“.

La fel de important era „să-ţi fie minţile întregi“, drept pentru care se recomanda să se fiarbă cimbru şi să se bea din acea zeamă „în toată vremea“.