Cum se muncea în comunism la Rifil, singura firmă cu capital mixt din România și Europa de Est. Funcționează și acum
0Societate unică în peisajul economic al României şi al fostului bloc est-european, Rifil Săvineşti a fost înfiinţată printr-o asociere româno-italiană, salariații fiind privilegiați față de cei care lucrau în fabricile socialiste.
Jumătate de secol a trecut de când în judeţul Neamţ, la Săvineşti, funcţionează firma Rifil, care produce fire acrilice. Pe data de 24 aprilie 1973, la Bucureşti era semnat documentul care stipula constituirea unei societăţi mixte româno-italiene, o breşă în sfera economiilor din comunism, în statele guvernate de principiile socialiste impuse de URSS în Europa de Est.
Astfel, Rifil devenea prima companie din blocul comunist est-european în care capitalul de stat se asocia cu cel privat pentru desfăşurarea unei activităţi industriale. Prin decretul 252 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, era aprobată constituirea firmei cu capital mixt, contractul de societate şi statutul.
Toate acestea au fost posibile după runde de discuţii între reprezantanţii grupului Romalfa SPA Biella Italia, care deţinea 48% din capitalul social, a Ministerului Industriei Chimice şi a Centralei Industriale de Fibre Chimice Săvineşti Neamţ, cu 52%. Sediul societății a fost stabilit în comuna nemţeană de lângă Piatra Neamț, contractul fiind valabil 16 ani.
Capitalul social al companiei cu răspundere limitată a fost de 2.333.000 de dolari, o sumă consistentă la acea vreme. Firma a rezistat vremurilor, exportând producţia de fire acrilice în ţări europene puternic industrializate, Statele Unite ale Americii, Canada, Australia sau în alte state de pe glob, aşa cum o face şi acum.
Despre cum se muncea şi care era salarizarea la Rifil în anii socialismului, detalii au fost oferite de managementul actual, când firma a împlinit 50 de ani. Angajaţii erau mândri că îşi desfăşurau activitatea aici pentru că aveau salariile cele mai mari, nu au fost niciodată „neîndepliniri de plan“, care să ducă la diminuarea lefurilor, nici penalizări, primeau în plus 15% spor de societate şi al 13-lea salariu sub formă de participare la profit.
O altă premieră pentru România - finanţarea prin leasing
„Spre deosebire de celelalte întreprinderi, Rifil a fost «scutită» de atârnarea pe perete a lozincilor, îndemnurilor la munca pentru construirea socialismului, de participare la munca patriotică, nu erau obligaţi să participe la manifestarile politice ale vremii. Toate acestea au contribuit la creşterea încrederii personalului în siguranţa locului de muncă“, arată conducerea Rifil.
Au fost şi sincope, în 1989 autorităţile comuniste dorind încetarea înțelegerii, motivele fiind obscure. Intenţii de închidere, tot obscure, au fost şi după Revoluţia din '89. Meritul că firma încă există și astăzi, după 50 de ani, îi aparține și italianului Luigi Bodo, actualul preşedinte al Consiliului de Administraţie, venit ca şef de secţie la înfiinţarea companiei.
Tot la Rifil avea să se consemneze o altă premieră pentru România socialistă. Pentru a intra pe alte pieţe, lucru care necesita o producţie de înaltă calitate, au fost achiziţionate utilaje performante din Elveţia. Acestea au fost luate în leasing, astfel că societatea este prima din ţară care utiliza această modalitate de finanţare.
Un moment de cumpănă al societății a fost în mai 1989, când autorităţile comuniste decid închiderea, pe motiv că trecuseră 16 ani de la înfiinţare. Acest lucru s-a petrecut, dar procedura de lichidare a fost tergiversată, a venit Revoluţia din decembrie, după care lucrurile s-au „aşezat“, firma producând în continuare fire acrilice și în amestec cu lână.
Iată ce transmitea prin telex, pe 22 decembrie 1989, Luigi Bodo: „Bună ziua. Este clar că sunt foarte emoţionat. Azi este una din cele mai frumoase zile din viaţa mea chiar dacă sunt în Italia. Plouă, dar este ca primăvara. Sper că toată lumea este bine. La mulţi ani şi să ne vedem curând. Acum am multe de zis, dar am lacrimi în ochi, aşa că nu mai văd bine. Ciao la toată lumea!“.