REPORTAJ Secretul trandafirilor mereu proaspeţi, spus de florăreasa dintr-o veche piaţă a Iaşilor
0Ieşenii care nu îşi cumpără legumele din marile magazine şi care sunt fideli produselor cumpărate din pieţe cu siguranţă au mers măcar o singură dată în Piaţa Chirilă din Tătăraşi, faimosul cartier al Iaşilor. Mirosul florilor se îmbină perfect cu prospeţimea legumelor aşezate cu grijă pe tarabe.
La Piaţa Chirilă din Iaşi e forfotă mare în fiecare dimineaţă. Oamenii vin, pleacă, cumpără, negociază la sânge şi glumesc. Aici vin comercianţi de peste tot din împrejurimi.
La intrarea în piaţă, stă zi de zi doamna Georgeta, care are grijă ca de ochii din cap de „copiii ei“: florile.
Am putea spune că face asta de-o viaţă. În urmă cu peste 20 de ani s-a aşezat într-un colţ al pieţei, pe un scăunel, cu florile în faţă, aştepându-şi primii clienţi. Acum tot acolo se află, diferenţa este că acum are şi clienţi fideli.
A fost croitoreasă timp de 35 de ani, iar apoi s-a reprofilat. „Înainte de a ieşi la pensie, am început cu florăria. O cumnată de-a mea m-a învăţat. Ea era florărească. Mi-a plăcut. Mai stăteam cu ea la vânzare”, spune doamna Georgeta.
La întrebarea „Care sunt florile dumneavoastră preferate?”, doamna Georgeta răspunde cu sinceritate: „Îmi plac toate”. Nu poate alege, mai ales că are grijă de toate. Le ştie toate „mofturile”. Pune trandafirii seara în apă cât mai rece, apă pe care o schimbă neapărat a doua zi dimineaţă.
În perioada aceasta, cele mai căutate flori sunt crizantemele olandeze.
Crizantemele olandeze ale doamnei Georgeta Foto Alina Batcu
Colaborează cu firme care aduc flori din Olanda, dar şi cu producători locali, de ani de zile.
La cei 73 de ani ai săi, doamna Georgeta are o pensie micuţă, iar faptul că vinde în piaţă o ajută să-şi suplimenteze veniturile, dar şi să se menţină ca în floarea vârstei.
Vechea piaţă a Iaşilor
Înainte de a ajunge la Piaţa Chirilă din Tataraşi, chiar lângă staţia de autobuz, se găseşte o altfel de piaţă: în fiecare zi, poţi găsi cel puţin o bătrânică bătută de soare, care-şi aşterne toate zarzavaturile pe ţoluri zdrenţuite.
În piaţă, printre tarabele cu miros de murături se nasc bancurile care se infiltrează mai apoi către oraş. Nici aici nu mai sunt la modă cele cu Bulă. La piaţă se vinde tot ce creşte prin curte, de la ceapă şi salată la morcovi, usturoi, fasole ori cartofi.
Dimineaţa, comercianţii nici nu au timp să respire, cererea este mare. Abia în jurul orei 12.00 reuşesc să se mai liniştească şi, parcă, în lipsa clienţilor, se împrietenesc. Cu măştile pe faţă sau sub bărbie, se cunosc între ei chiar şi aşa.
E ca-ntr-o familie mai mare. Când apar clienţii, apar şi discuţiile aprinse sau privirile răutăcioase, iar când sunt doar comercianţii între ei, glumesc, râd, îşi spun tot ce au pe suflet.
Vă mai recoamandăm şi:
Aronia şi murele Navaho, culturi aduse în România, rezistente la schimbările climei