Recomandarea unui renumit etnograf, de Crăciun: „Să avem grijă la împletirea formidabilă între sacru şi profan”

Angela Paveliuc-Olariu (85 de ani) a adunat, vreme de şase decenii, informaţii inedite despre una dintre cele mai de preţ bogăţii ale României: tradiţia. Etnografa ne mărturisește că în unele părţi ale țării se spune că în perioada Crăciunului spiritele celor morţi revin pe Pământ.

Sărbătoarea Crăciunului nu a fost decât din secolul al VI-a pusă pe 25 decembrie în calendar. Dacă ne referim la secolul I, Crăciunul şi Boboteaza se sărbătoreau împreună, pe 6 ianuarie, iar în secolul al IV-lea, Crăciunul şi Anul Nou se sărbătoreau pe 25 decembrie.

Şi, începând din secolul al VI-lea, Crăciunul se sărbătoreşte pe 25 decembrie, Anul Nou pe 1 ianuarie, iar Boboteaza pe 6 ianuarie, ne explică etnografa Angela Paveliuc-Olariu, care ne vorbește și despre trecerea de la „duhul sărbătorii”, la „spiritul Crăciunului”. 

„Această mişcare a determinat un amestec sau o amalgamare a obiceiurilor întâlnite în această perioadă. De aceea, anumite practici se întâlnesc la toate aceste sărbători. Trebuie să avem însă grijă la împletirea formidabilă între sacru şi profan. Acest amestec foarte reuşit în mitologia satului românesc a fost pus în evidenţă de foarte mulţi cercetători, pentru că există această împletire între sfânt şi credinţe care aparţin păgânismului. Mulţi nu vor putea să facă departajarea între acestea două”, subliniază etnografa. 

Carnea porcului și spiritul grâului

În unele părţi, se spune şi că în această perioadă spiritele celor morţi revin pe Pământ. Din acest motiv trebuie să existe pe vatra casei – loc care era considerat ca un fel de altar al locuinţei – o buturugă care să ardă, iar jarul să nu se stingă niciodată.

„Eu am văzut în cercetările etnografice, undeva în Darabani, judeţul Botoşani, pe vatra casei unui bătrân un butuc destul de mărişor. Şi bătrânul mi-a spus că trebuie să ţină lemnul aprins până după Sfântul Ion, pentru că pe măsură ce ne apropiem de Crăciun, cu atât zilele devin tot mai scurte, nopţile tot mai lungi, iar soarele este mai zgârcit cu apariţia lui pe cer”, adaugă Angela Paveliuc-Olariu, etnograf. 

Cele mai multe aspecte erau puse în valoare în Ajunul Crăciunului, dar nici următoarele zile nu treceau pur şi simplu.

„Se punea în valoare carnea porcului, acest animal reprezentând spiritul grâului. După acea perioadă de pregătire, urma perioada de petrecere, de bucurie, de vizitare a rudelor. Se găseau tot felul de motive ca oamenii să petreacă în zilele de Crăciun”, își amintește Angela Paveliuc-Olariu. 

Prima zi de Crăciun nu era dedicată vizitelor. Se presupunea că oamenii sunt obosiţi după pregătiri. Vizitele începeau din a doua zi de Crăciun, adică de pe 26 decembrie, atunci când se stabileau şi anumite hore.