„Iaşi sau Cluj?“ - o dispută istorică de orgolii, câştigată definitiv de Ardeal. Cum a ajuns capitala Moldovei cel mai anost mare oraş din România

Locuitorii celor două oraşe mari ale României obişnuiau, până de curând, să-şi împartă replici acide legate de supremaţia la nivel naţional. În acest moment, orice comparaţie între cele două urbe este lipsită de temei.

Moldoveni versus ardeleni este o dispută care a mobilizat energie şi orgolii mari în perioada post-comunistă în România. Locuitorii celor două regiuni istorice au depăşit de multe ori cadrul civilizat de discuţie, indiferent dacă s-au contrat faţă în faţă sau pe diverse platforme de comunicare.

Fundamentul "duelului" poate fi considerat realist până spre începutul anilor 2010. Este vorba despre două oraşe de dimensiuni şi cu o populaţie apropiate, două centre universitare importante, cu performanţe academice similare.

În plus, potenţialul economic al Iaşiului, un oraş cu mână de lucru calificată şi relativ ieftină, a fost luat în considerare la începutul anilor 2000 de giganţi ai industriei mondiale interesaţi să investească în România.

Potrivit unor surse din mediul economic din Iaşi, au existat discuţii pentru aducerea la Iaşi a unor nume precum General Electric, Ericcson sau chiar Nokia. Parafarea unor contracte concrete a fost ratată fie din cauza ineficienţei clasei politice, fie din cauza opoziţiei făţişe a unor oameni de afaceri din regiune, speriaţi de necunoscutele concurenţei reale.

Pe de altă parte, administraţia din Cluj a reuşit în 2007 una dintre cele mai spectaculoase afaceri din România post-revoluţionară, aducerea gigantului de telefonie mobilă Nokia. Ulterior, în ciuda închiderii fabricii Nokia de la Jucu, economia locală s-a dezvoltat sistematic, pe fondul politicii deschise practicate de reprezentanţii politici.

Nivelul de trai a crescut la Cluj-Napoca în mod constant, iar oraşul a ajuns să facă concurenţă Capitalei, în privinţa celei mai bune urbe unde poţi trăi şi investi în România.

La polul opus, oraşul Iaşi, cunoscut odată drept "Capitala Culturii", a rămas împietrit într-un nivel de subdezvoltare specific anilor 1990 şi a ajuns recent să se claseze pe primul loc într-un nefast clasament al celor mai scumpe oraşe din România. Serviciile sunt de prostă calitate şi costisitoare, puterea de cumpărare slabă, iar potenţialul de dezvoltare individual este la cote reduse.

Singurul domeniu care a reuşit "să mişte" în ultimii ani economia Iaşiului este IT-ul, dezvoltat paradoxal în capitala Moldovei, în ciuda lipsei de implicare reală a administraţiei locale. 

Dacă la Cluj s-au construit stadioane şi o sală de sport ultramoderne, la Iaşi aceste proiecte au apărut recent în plan, doar la nivel de machete.

De altfel, "loviturile de graţie" care au închis definitiv gura ieşenilor în disputa de orgoliu cu cei din Cluj sunt cele două festivaluri de muzică organizate recent în Ardeal. Electric Castle şi Untold au adus la Cluj-Napoca peste 300.000 de spectatori, care au cheltuit local zeci de milioane de euro. În plus, au marcat oraşul pe harta muzicală a lumii, iar notele preponderent apreciative vor ajuta la întărirea turismului local.

Trei motive pentru care Iaşiul nu va organiza în viitorul apropiat un festival similar celor de la Cluj-Napoca:

1. Lipsa infrastructurii. Proiectul unei autostrăzi între Ardeal şi Moldova trenează în studii de fezabilitate şi lipsa finanţării de peste 10 ani. În condiţiile în care la Cluj au ajuns sute de artişti de renume mondial, încărcaţi cu TIR-uri de echipament, este improbabil ca agenţii acestora să aleagă Iaşiul în dauna Clujului. Pe de altă parte, nu există un loc în Iaşi (precum un stadion sau un câmp viran), unde să poată fi organizat un concert cu zeci de mii de spectatori. În acest moment, aleşii de Iaşi ar putea reprezenta cel mai important şi influent grup parlamentar din forurile de conducere centrale, având 23 de senatori şi deputaţi. Cu toate acestea, lobby-ul Iaşiului în Parlament este cvasi-inexistent. 

2. Lipsa culturii spectatorului plătitor de bilet. Concerte de anvergură organizate în Iaşi cu spectatori plătitori nu au existat în ultimii 25 de ani. În Iaşi au ajuns doar artişti precum BZN sau Patricia Kaas, unde numărul spectatorilor s-a ridicat la câteva mii. De altfel, acesta este unul dintre motivele pentru care organizatorii de evenimente din România nu iau în calcul Iaşiul atunci când au de programat concerte mari.

Loredana Groza, una dintre artistele din România care susţine frecvent concerte la Iaşi, a întreţinut atmosfera şi la nunta fiicei primarului Gheorghe Nichita, un eveniment privat care a avut loc anul trecut

3. Dezinteresul administraţiei locale. Iaşiul adună peste 10.000 de spectatori la un concert doar la pelerinajul Sfintei Parascheva şi la Revelion, la evenimentele furnizate gratis de muncipalitate în faţa Palatului Culturii. Spectatorii sunt cu predilecţie ascultători dedicaţi ai radiourilor comerciale, unde sunt promovaţi artişti autohtoni în vogă. Este singurul tip de evenimente gândit şi promovat de Primăria Iaşi. De altfel, în anul 2008, şefii administraţiei locale au anunţat cu pompă organizarea unui sondaj de opinie, în urma căruia ieşenii să aleagă pe cine doresc să le cânte. Pe listă s-au aflat şi formaţiile Depeche Mode şi U2, care au câştigat în preferinţele locale. Ulterior, primarul PSD Gheorghe Nichita s-a făcut că nu-şi aminteşte de promisiune, iar la Iaşi au ajuns DJ Bobo şi Boney M.

Lipsa de performanţă a administraţiei locale, probată statistic la aproape toate capitolele, nu i-a împiedicat pe ieşeni să-l aleagă primar pe baronul PSD Gheorghe Nichita în trei mandate succesive. De altfel, în ciuda incompetenţei probate şi mai ales a problemelor grave cu legea, Gheorghe Nichita, în prezent suspendat din funcţia de primar prin ordin de Prefect, a anunţat că doreşte să candideze din nou în 2016.