Ce spune despre noi modul în care ne purtăm părul. De ce bretonul este considerat o tactică de seducţie

Părul este considerat, potrivit analiştilor comportamentali, o parte din arsenalul de seducţie al unei persoane. În funcţie de modul în care este aranjat, părul poate pune în valoare trăsăturile persoanei sau poate ascunde unele defecte.

Pentru analiştii comportamentali, părul reprezintă un important element de studiu. Psihologul Joseph Messinger subliniază, în „Dicţionar ilustrat al gesturilor“: „Cu cât o persoană va acorda o importanţă gestuală mai mare părului său, cu atât mai mult va aparţine categoriei celor a căror sensibilitate centrată pe sine este mai mult decât vizibilă“. Acesta vorbeşte despre cum părul a fost considerat „o putere“ de-a lungul istoriei, iar atunci când comunitatea dorea să pedepsească o persoană care nu respecta legii vremii aceasta era rasă în cap. Totodată, psihologul explică şi nevoia de a însoţi transformările radicale din viaţa cuiva cu o schimbare a tunsorii. „Felul în care arată păriş se poate transforma după cum vrem; acesta este primul său atu şi, fără îndoială, motivul pentru care transformarea sa însoţeşte rupturile şi sfâşierile din viaţă“, notează Joseph Messinger.

Analistul comportamental prezintă şi câteva gesturile legate de păr. Acesta notează faptul că a purta sau nu cărare poate fi determinat chiar de părinţi. „Topografia cărării nu este atât de naturală pe cât s-ar crede. Ea îşi are originea în prima copilărie. Părintele care îşi piaptănă cel mai des copilul impune lateralitatea cărării. Făcând asta, el proiectează în mod inconştient propriul mod de seducţie asupra moştenitorului“, detaliază specialistul.

Cei care poartă cărarea pe centru sunt, potrivit analistului comportamental, „sunt foarte suspicioşi şi greu de manipulat. Cărarea pe mijloc este un semn de respect pentru ordine şi pentru regulile jocului“.
Totodată, cărarea pe partea dreaptă este „caracteristică unui caracter foarte puternic, unui individ combativ. Îi place competiţia, îi plac examenele şi toate probele care îi permit să se măsoare cu ceilalţi. Capacitatea sa de adaptare este excelentă“. De cealaltă parte, „cărarea pe stânga dezvăluie o persoană mai sensibilă, mai creativă şi mai feminină în modul de a vedea lumea, dar şi un temperament mai seducător“. Cel care nu-şi face cărare are „un spirit de adaptare care îi uşurează viaţa şi îi permite să se facă acceptat peste tot“.

În ceea ce îi priveşte pe cei care poartă breton, psihologul crede că aceasta este o tactică de seducţie. „Cine îşi ascunde ochiul drept sub breton îşi afirmă nevoia de dominare. Ochiul stâng ascuns de breton este un semn de supunere, evident, amoroasă“, notează analistul comportamental.