VIDEO Vânătoarea regală în Retezat care a făcut istorie. Ce monument i-au ridicat românii prinţului Rudolf şi cum şi-au protejat animalele de armele nobililor
0Un monument vechi păstrează amintirea prinţului Rudolf, din vremea în care moştenitorul împăratului Franz Joseph I al Austriei, venise la vânătoare în Retezat. Călătoriile acestuia în Transilvania au stârnit o mulţime de controverse.
Arhiducele Rudolf (1858 - 1889), unicul fiu şi moştenitorul împăratului Franz Joseph I al Austriei şi-a legat numele de Masivul Retzat, locul unde a petrecut mai multe zile la vânătoare. În cinstea sa, localnicii au ridicat o placă memorială, care, la peste 120 de ani de la călătoria sa încă tronează pe o stâncă, ascunsă în apropierea drumului din Retezat, spre Lacul Gura Apelor. Placa memorială a rezistat timpului pentru că puţini oameni cunosc locul exact în care aceasta se află.
„Rudolf, fiu de rege, succesor la tron. Speranţa mândră a noii noastre istorii, Cu chef şi puteri tinereşti a vânat în vara anului 1882, Alături fiindu-i fermecătoarea sa soţie, prinţesa Ştefania, A dispărut precum o cometă, brusc în 1889, Sus rămâne amintirea-i şi pe vârfurile munţilor înzăpeziţi. [Tabla] a fost ridicată de către casa ... din judeţul Hunedoara în amintirea sărbătorilor milenare 1896”, a fost traducerea aproximativă a inscripţiei maghiare de pe monumentul dezvelit la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Placa memorială dedicată prinului Rudolf. VIDEO: Lucian Ignat.
De ce venea prinţul în Transilvania
În secolul al XIX-lea, Masivul Retezat a fost cunoscut pentru bogăţia sa faunistică şi ca destinaţie pentru pasionaţii de vânătoare. În acele vremuri pădurile din Retezat erau administrate de o asociaţie de nobili condusă de contele Samuel Teleki, iar în vara anului 1882, invitatul contelui Teleki în Retezat a fost chiar prinţul Rudolf (1858 - 1889), unicul fiu şi moştenitorul împăratului Franz Joseph I al Austriei. Prinţul moştenitor, atras de ştiinţele naturale, de ornitologie şi de vânătoare, a relatat despre expediţia sa în Retezat, urmată de o vânătoare de urşi în munţii Gurghiului, în volumul „Note despre sport şi ornitologie”. O atenţie specială în jurnalul său a acordat-o Retezatului. Toţi munţii înalţi au anumite caracteristici comune, astfel şi Retezatul poate aminti călătorilor de Alpi, scria acesta. „Zona de stejari urcă mult, chiar până la înălţimile abrupte. Apoi urmează pădurea obişnuită de mesteacăn, amestecată cu brazi şi succedată de păduri enorme de fag, care dau loc molidului alb şi comun. (...) În Alpii Transilvaniei se află cele mai luxuriante păduri de stejar. Şi în loc de rocile goale şi nimic altceva care se confruntă cu călătorul la aproximativ 4000 de picioare, aici avem păduri de fag şi o creştere a molizilor, ajungând până la 6.000 - 7.000 de picioare. Acest lucru indică o poziţie sudică, căci unde pădurile nu sunt distruse, copacii sunt peste tot şi cresc la o înălţime mult mai mare în munţii din Europa de Sud decât în Alpii de Nord”, relata exploratorul.
Rudolf s-a reîntors în Transilvania şi în următorii ani. Povestea uneia dintre vânătorle regale la care participase, împreună cu prinţul Edward de Wales, a făcut înconjurul lumii. Un articol din The New York Times cum a eşuat prinţul austro-ungar. „Cauza reală a eşecului vânătorii de urşi din Transilvania a fost că ţăranii au îndrumat cu mare grijă creaturile din locurile unde prinţul încoronat al Austriei şi prinţul de Wales au vânat. În acest ţinut se afla un număr impresionant de urşi cu câteva zile înainte de vânătoarea regală, dar când sportivii au ajuns aici au observat că urşii se retrăseseră în munţii din împrejurimi. Oamenii din Transilvania îi detestă atât pe ungari cât şi pe austrieci şi atunci când o mare vânătoare este anunţată ei alungă deliberat urşii şi cerbii, ţinându-i la distanţă”, informa The New York Times, în ediţia din 8 noiembrie 1888.
Vă recomandăm să citiţi şi: