VIDEO Tradiţiile fermecătoare păstrate cu sfinţenie în Ţinutul Pădurenilor. Cum petrece lumea la nedeile care adună toată suflarea satelor
0Nedeile pădureneşti au origini străvechi şi o simbolistică aparte. Sărbători cum este cea din Lelese strâng laolaltă aproape întreaga suflare a satelor din Ţinutul Pădurenilor, dar şi o mulţime de oaspeţi din alte colţuri ale ţării.
Cei 30 de kilometri ai drumului din Hunedoara până în Lelese traversează văile Cernei, Govâjdiei şi a Nădrabului, se strecoară pe la poalele unor versanţi abrupţi şi stâncoşi, acoperiţi de păduri dese.
Şoseaua trece pe lângă furnalul vechi de peste două secole din Govâjdia şi urcă apoi spre centrul comunei din Ţinutul Pădurenilor, un loc pitoresc înconjurat de dealurile şi păşunile de la poalele Munţilor Poiana Ruscă. Oamenii din Lelese au legături strânse cu Hunedoara, locul unde obişnuiau din timpuri vechi să coboare fie la muncă, fie la târgurile săptămânale, un oraş spre care în deceniile trecute o mulţime de localnici au „migrat” pentru avantajele oferite de centrul industrial.
La sfârşit de săptămână, obiceiul s-a inversat, iar Lelese a devenit o destinaţie pentru o mulţime de oaspeţi din Hunedoara, dar şi din alte colţuri ale ţării.
Duminică a avut loc nedeia pădurenească de la Lelese, una dintre marile sărbători păstrate în Ţinutul Pădurenilor. Tradiţa nedeii din prima duminică după Rusalii are origini străvechi, dar cel mai important lucru pe care îl face este că adună laolaltă, pentru a se bucura de ea, întreaga comunitate. În Lelese, mulţi localnici se mândresc cu costumele populare înflorate, încărcate de simboluri, pe care le poartă cu fală în zilele de sărbătoare.
Rugăciuni şi blesteme
Prima nedeie din această vară a comunei Lelese a avut loc în urmă cu o săptămână, în satul Cerişor, iar duminică petrecerea s-a mutat în centrul satului Lelese. O slujbă religioasă urmată de obiceiul sfinţirii ţarinii a precedat jocurile la care au fost invitaţi oamenii din Ţinutul Pădurenilor şi oaspeţii lor. Una dintre tradiţiile care marcau nedeia, păstrată din vechime, era sfinţitul ţarinii.
„Nedeia este o duminică a satului, este cea mai mare sărbătoare pe care o are satul, la fel de mare ca sărbătorile religioase. Sunt mulţi oameni care nu pot veni la sărbătorile obişnuite ale noastre, la Crăciun, la Paşte, dar negreşit ei trebuie să vină acasă, la nedeie. În trecut, nedeile se ţineau în duminicle care separă primăvara de vară, în momentul în care începeau muncile agricole la câmp, şi în aceste duminici se adunau oamenii din sat, cu toate rudele din satele apropiate şi mergeau să facă rugăciune pentru recoltă. Se făceau rugăciunile şi apoi se făceau şi blestemele, menite să alunge dăunătorii care afectau culturile, începând de la gâze, porci mistreţi, până la cei care veneau să ne ia din puţinul pe care îl aveam”, spune Ciprian Achim, primarul comunei Lelese.
În zilele nedeilor, curţile pădurenilor se animă. Îşi primesc rudele şi prietenii veniţi în vizită, iar seara o petrec la jocul duminical, din centrul satului, unde petrecerea durează până a doua zi dimineaţa.
Vă recomandăm să citiţi şi: