VIDEO Două şosele de vis se construiesc spre satele din Ţinutul Pădurenilor unde nu a ajuns asfaltul. Lucrările au început
0Două şosele spectaculoase vor scoate din izolare satele din Bunila, din Ţinutul Pădurenilor, una dintre cele mai mici comune din România.
Mai puţin de 300 de oameni trăiesc în cele cinci sate ale comunei Bunila, locuri pitoreşti din Ţinutul Pădurenilor, înconjurate de păduri întinse. Satele Alun, Bunila, Vadu Dobrii şi Poieniţa Voinii, cătune vechi de peste şapte secole în care până în prezent nu a ajuns asfaltul, au fost înfiinţate pe crestele din Munţii Poiana Ruscă, iar Cernişoara Florese a rămas în vale.
Cătunela au fost legate printr-o reţea de drumuri anevoioase de pământ, pe care localnicii le străbăteau pe jos, pe cai sau cu căruţe. Starea proastă a căilor de comunicaţii şi izolarea comunităţlor a contribuit la depopularea aşezărilor.
Situaţia satelor din zonă s-ar putea îmbunătăţi. Drumul forestier (DC 111 A) dintre Cernişoara Florese şi Bunila va fi transformat într-o şosea modernă. Investiţia estimată iniţial la 2,5 milioane de lei este derulată prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală II.
VIDEO: Drumul Cernişoara Florese - Bunila
Construcţia noii şosele care urcă abrupt prin pădure a început, iar traseul ei oferă privelişti spectaculoase. O altă şosea (DC 103 A), de circa 13 klometri, la fel de spectaculoasă va lega satele Cernişoara Florese şi Vadu Dobrii. Este construită cu fonduri accesate prin PNDL II, valoarea investiţiei fiind estimată iniţial la 8,1 milioane de lei.
Satele Bunilei
În urmă cu jumătate de secol, aproape 1.500 de oameni trăiau în satele comunei Bunila, al cărui centru se află la doar 30 de kilometri de Hunedoara. Bunila, Poieniţa Voinii, Alun, Cernişoara Florese şi Vadu Dobrii, izolate şi în acei ani de civilizaţia urbană, se numărau printre aşezările pline de viaţă de la poalele Munţilor Poiana Ruscăi. Oamenii locului aveau case din lemn, cărămidă, piatră şi chiar marmură de la cariera din Alun, păstrau gospodăriile îngrijite, creşteau animale şi îşi munceau pământurile. Alţi săteni lucrau la cariera de marmură din satul Alun, la funicularele care traversau Ţinutul Pădurenilor, în exploatările forestiere din zonă, în minele din Vadu Dobrii, Ghelari şi Teliuc şi la cariera de la Lelese.
„Gospodăriile ţărăneşti erau împrejmuite cu gard de nuiele acoperit cu paie şi aveau în alcătuirea ei, casa propriu-zisă, şura (care cuprindea şi grajdul, cocina, eventual un şopron care adăpostea carul, sania şi alte unelte specifice muncii la câmp), precum şi un bordei care ţinea loc de beci. Casa era aşezată în fundul curţii, întotdeauna cu faţa la drum, iar şura era în apropierea drumului”, informează Primăria Bunila. Casele tradiţionale din Pădureni erau formate din două încăperi, camera de locuit şi cămara, cu intrări separate dintr-un târnaţ, plasat pe colţ în faţa cămării sau la faţada construcţiei. Locuinţele atrag atenţia prin proporţiile lor, acoperişul ajungând să fie de două sau de trei ori mai înalt decât pereţii.
Tradiţii păstrate
În Bunila, la fel ca şi celelalte aşezări din Ţinutul Pădurenilor, comunitatea păstra tradiţii arhaice, iar sătenii îşi purtau cu mândrie straiele tradiţionale, bogat împodobite şi pline de simboluri.
„Portul tradiţional din Ţinutul Pădurenilor (în special cel femeiesc) este considerat cel mai arhaic şi cel mai bine conservat în întreaga ţară şi unul dintre cel mai vechi din Europa. Felul în care îşi încing mijlocul femeile din acest ţinut este unul dintre cele mai complicate şi mai interesante cu semnificaţii care merg până în perioada neolitică, amintind de urmele unei străvechi arte dacice de prelucrare a metalelor, precum şi de unele rituri şi culturi ale acestora, astăzi dispărute, precum şi ale credinţelor lor, legate puternic de ritualuri ale cultului soarelui. Se spune, chiar, că portul pădurenilor era foarte asemănator cu cel purtat de daci şi coafura femeilor la fel”, informează primăria.
Comuna Bunila avea 365 de locuinţe, patru şcoli, trei cămine culturale, două magazine, o bibliotecă, un dispensar cu medic, o unitate poştală şi era electrificată în întregime. În prezent, Bunila mai are puţin peste 300 de locuitori, iar satele Alun şi Vadu Dobrii au ajuns în pragul dispariţiei.
Vă recomandăm să citiţi şi: