VIDEO Dezastrul defrişărilor în Ţinutul Pădurenilor se vede din satelit. Cum arată muntele lăsat fără pădure
0Ţinutul Pădurenilor a devenit mai sărac în codrii, iar urmele tăierilor masive se văd la tot pasul. La marginea satului Vadu Dobrii, o pădure întinsă care ocupa un versant a fost rasă, iar până când natura îşi va reintra în drepturi, locul oferă o privelişte dezolantă.
Camioanele încărcate cu zeci de metri cubi de lemne coboară zilnic din Ţinutul Pădurenilor, vestit pentru satele sale pitoreşti înconjurate de păduri secolare.
Cele mai multe transporturi traversează municipiul Hunedoara, îndreptându-se către depozitele din judeţ, spre centrele de procesare, spre combinatul din Sebeş sau spre frontierele din vestul ţării.
La munte, în locurile unde versanţii sunt „curăţaţi” de pădure, pădurenii adevăraţi privesc cu întristare către locurile pe care le ştiau de-o viaţă ocupate de codrii întunecoşi, plini de animale sălbatice.
Urmele tăierilor masive, legale potrivit autorităţilor, se văd în Ţinutul Pădurenilor din satelit. Un versant lăsat fără pădure în ultimii ani se înfăţişează la intrarea în satul Vadu Dobrii, unul dintre cele mai izolate aşezări din Ţinutul Pădurenilor. În urma exploatării au rămas câteva zeci de hectare acoprite cu cioturi şi uscături, brăzdate adânc de drumurile săpate pentru a face loc TAF-urilor.
Fagii înalţi şi umbroşi au dispărut, lăsând o privelişte dezolantă. Pe o altă coastă, unde au avut loc tăieri masive în anii trecuţi, vegetaţia a reapărut, însă oamenii locului spun că vor mai avea de aşteptat zeci de ani pentru ca pădurea să se regenereze complet. În depărtare, pădurile cruţate de drujbe se ridică maiestuoase peste munţi, oferind o privelişte atractivă. Nu se ştie, însă, ce soartă vor avea.
„De câţiva ani, aici au loc tăieri masive de pădure, iar camioanele încărcate cu lemne strică drumurile şi aşa grele din jurul satului. Dintotdeauna pădurea s-a exploatat, însă în ultimii ani ritmul cu care au avut loc tăierile s-a înteţit, iar zonele lăsate fără pădure sunt tot mai multe”, spune Vasile, un localnic din Ţinutul Pădurenilor.
Pădurarii susţin că pădurile din zonă au arbori cu vârste de peste 100 de ani şi se vor regenera, de la an la an.
Averea localnicilor din Vadu Dobrii
Vadu Dobrii a devenit o umbră a zonei populate în trecut de zeci de familii prospere. Până la începutul anilor 2000, în Vadu Dobrii a funcţionat o bază militară antiaeriană, cu rachete şi buncăre, ascunsă în pădurea deasă de brazi de la marginea aşezării. La celălalt capăt al satului se afla mina de fier unde au lucrat până în urmă cu două decenii hunedoreni din întreg ţinutul, iar în apropiere a funcţionat o tabără şcolară, ruinată în prezent. Şase drumuri de munte legau Vadu Dobrii de alte localităţi din Ţinutul Pădurenilor: Lunca Cernii de Sus, Lunca Cernii de Jos, Bunila, Runcu Mare (comuna Lelese), Bătrâna şi Cerbăl. Acum cele mai multe sunt aproape inaccesibile. Singura mare avere a localnicilor au rămas pădurile. În apropiere de Vadu Dobrii, mai multe zone întinse de pădure au fost clasate ca rezervaţie naturală, numită „Codrii seculari de pe valea Dobrişoarei şi Prisloapei”. Aria protejată din Ţinutul Pădurenilor, aflată pe teritoriul administrativ al comunelor Bătrâna, Bunila şi Cerbăl, ocupă o suprafaţă de aproape 140 de hectare. Potrivit specialiştilor, ea conţine arboret natural cu structuri pluriene, cvasivirgine, de dimensiune mare şi vârstă de până la 200 de ani. Aici nu se exploatează pădurile.
Ţinutul pitoresc al pădurenilor
Ţinutul Pădurenilor, o regiune pitorească mărginită de Munţii Poiana Ruscăi şi învecinată Hunedoarei, Ţării Haţegului şi Devei, are în componenţă comunele Bătrâna, Bunila, Cerbăl, Ghelari, Lelese, Lunca Cernii de Sus şi Topliţa, cu peste 40 de sate şi cătune, înfiinţate pe creste şi pe văile Cernei şi a afuenţilor săi. Aşezările, vechi de peste cinci secole, păstrează încă atmosfera pitorească arhaică, deşi populaţia lor s-a diminuat în ultimele decenii. Peste 15.000 de oameni locuiau în Ţinutul Pădurenilor în anii 1970, iar în prezent numărul lor se ridică la 5.000.
Vă recomandăm să citiţi şi: