Semnificațiile ascunse ale marilor comori dacice. Marcate de simbolurile unei lumi spirituale neștiute

Artefactele prețioase descoperite în ultimii ani în cetățile dacice au stârnit fascinația oamenilor de știință, oferind informații noi despre spiritualitatea dacilor.

O mulțime de animale reale, dar și fantastice, au fost înfățișate pe artefectale descoperite de-a lungul timpului în fostele așezări dacice.

Brățările spiralice de aur din Sarmizegetusa Regia au fost decorate cu capete de șarpe, discurile de fier din cetatea dacică Piatra Roșie aveau în centru reprezentări ale unor grifoni, cerbi, bouri, păsări de apă și felină, iar matrița din Sarmizegetusa Regia a fost împodobită cu scene de luptă între animale, reale şi fabuloase, ca grifonii și lupii înaripați, dar și exotice, ca rinocerii și hipopotamii.

Misterioasele capete de șarpe de pe brățările dacice de aur

Cel puțin 24 de brățări dacice de aur au fost descoperite în anii ’90 și 2000 în Sarmizegetusa Regia. 13 dintre ele au fost recuperate de autoritățile române, după ce au ajuns pe piața neagră a antichităților, iar celelalte sunt date în urmărire internațională.

Unul dintre lucrurile pe care le au în comun este decorul acestora cu „capete de șarpe” sau de dragon, potrivit unor istorici, redate cu grijă de bijutierii antici.

„Fără îndoială, grija cu care artiştii se concentrau să redea acest detaliu anatomic, dovedeşte că aceste animale imaginare aveau o semnificaţie religioasă aparte. Nu este exclus ca ele să fi reprezentat totemul clanului regal dacic. Credem că aceste reprezentări au putut constitui, mai apoi, prototipul celebrului „draco” dacic din vremea ultimului rege, Decebalus, stindardul figurat de mai multe ori pe Columna lui Traian”, arăta istoricul Ernest Oberländer‐Târnoveanu, în studiul „13 din 24… – Brăţările de aur regale dacice de la Sarmizegetusa Regia” .

Barbara Deppert Lippitz, alt om de știință care a cercetat spiralele de aur cu capete de șarpe (dragon), arăta că protomele nu erau considerate artă, ci imagini strâns legate de convingerile religioase ale anticilor. Brățările pe care le decrorau ar fi fost realizate local şi atestau ideologii religioase locale.

„Spiralele dacice din aur şi numărul mare de monede din aur găsite împreună cu acestea sau ca tezaure separate în aceleaşi zone, cu siguranţă nu au fost tezaure plasate în grabă, pe timp de fugă, ci cadouri oferite divinităţilor dacice pentru îndeplinirea unui jurământ, ca mulţumire sau în semn de devotament. Semnificaţia exactă a spiralelor din aur cu capetele în formă de dragon rămâne deschisă discuţiilor. Contextele în care au fost găsite sugerează că aceşti „şerpi” erau gardieni, mesageri sau şi una şi alta”, arăta Barbara Deppert Lippitz, în studiul „Simbolism şi semnificaţie – spiralele dacice din aur”, publicat în volumul „Combaterea traficului cu bunuri culturale” (2013).

Discurile de fier din Piatra Roșie

Controverse au stârnit și discurile antice de fier, bogat împodobite cu reprezentări ale unor animale mitologice, descoperite în cetatea dacică Piatra Roșie și considerate, de asemenea, obiecte de cult.

Primul dintre discuri fragmentat a fost scos la iveală în timpul campaniei arheologice din 1949, alături de o mască de fier, care ar fi înfăţişat-o pe zeiţa Bendis, a destinului. Specialiştii au identificat în centrul discului un bour, iar pe marginea piesei motive vegetale şi geometrice, dar şi înfățișarea unei feline.

„Bourul era un animal răspândit în pădurile Daciei (şi Traciei) şi, după toate probabilităţile, se bucura de o atenţie religioasă la daco-geţi, ca şi taurul în general, în epoca La Tene (simbol totemic). Bourul reprezintă o convenţie locală în lungul şir de reprezentări mitologice întâlnite la sud şi nord de Dunăre”, informau arheologii Gelu Florea şi Liliana Suciu, autorii studiului „Observaţii cu privire la scutul de la Piatra Roşie” (1995).

Felina reprezentată pe scut era asociată frecvent cu divinitatea, transformându-se în acolit al acesteia, susţineau arheologii. Imaginea felinei asociată cu divinitatea sau cu regalitatea este foarte veche, având origini în arta Orientului antic.

La începutul anilor 2000, braconierii au scos la iveală cel puţin alte şapte discuri asemănătoare de fier, împodobite cu animale reale și fantastice. Două dintre ele au fost recuperate, iar altele sunt date în urmărire internațională. Discurile, frumos ornamentate cu motive din lumea animalelor (bour, grifon, păsări de apă), ar fi fost folosite la procesiuni, potrivit unor istorici.

„În terminologia judiciară se păstrează denumirea consacrată de scut pentru aceste artefacte, dar specialiştii înclină spre interpretarea acestora ca fiind mai degrabă icoane, repsectiv însemne de prestigiu, prin forma lor făcând trimitere la scut, ca armă defensivă dar cu o funcţionalitate diferită de cea militară, ce se poziţionează cel mai probabil în sfera comunicării simbolice, fiind expuse pe pereţii din lemn ai unor clădiri cu destinaţie ritual-cultică (sanctuare)”, informau autorii „Reîntregirea Bogăţiei Milenare a României”, un ghid al bunurilor culturale recuperate de Poliţia Română în perioada 2000 - 2015.

Grifonii și lupii înaripați de pe matrița din Sarmizegetusa Regia

Matriţa din Sarmizegetusa Regia a fost scoasă la iveală în vara anului 2013, de la rădăcina unui fag bătrân doborât de furtunile din preajma sărbătorii Sânzienelor. Vechi de circa două milenii, misteriosul obiect antic a fost realizat din bronz şi are o greutate de circa opt kilograme şi o formă hexagonală.

Pe el au fost încrustate scene de luptă între animale, reale şi fabuloase. Dintre acestea din urmă se remarcă grifonii, reprezentaţi în 14 ipostaze, unele, cum sunt medalioanele cu grifoni – lupi sau „lupi înaripaţi”, rar întâlnite.

Oamenii de știință care au studiat matrița din Sarmizegetusa Regia au identificat pe el trei tipuri de grifoni: grifonul-vultur, grifonul-leu şi grifonul-lup. Dacă primele două tipuri se găsesc pe un spaţiu larg, grifonul-lup era specific spaţiului nord-pontic.

„Tema luptei dintre grifoni şi alte animale are o lungă istorie iconografică, cu rădăcini mitologice profunde. Aceste creaturi fabuloase, asociate cu aurul pe care-l păzesc cu ferocitate, au fost imaginate ca nişte prădători. În arta nord-pontică, numită şi greco – scitică, abundă asemenea reprezentări în care vieţuitoare ierbivore sunt atacate şi sfăşiate de gifoni”, informează autorii volumului „Matriţa de bronz de la Sarmizegetusa Regia”, coordonat de Gelu A. Florea (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2015).

Alături de grifoni, pe artefact au fost înfăţişaţi lei, tigrii, leoparzi, rinoceri, hipopotami, urşi, mistreţi, lupi, tauri, zimbri, câini, cerbi, cai, ţapi, antilope, iepuri. Redată cu grijă deosebită, tema scenelor reprezentate pe matriţă, lupta dintre animale, este foarte veche şi răspândită pe spaţii culturale vaste, arătau arheologii.

„Pe matriţa de la Sarmizegetusa Regia sunt ilustrate motive specifice pentru două arii cultural-artistice aflate în relaţii una cu cealaltă, dar cu identităţi artistice reconoscibile. Pe de-o parte este vorba de lumea romană cu toate nuanţele ei cultural artistice şi tradiţiile regionale, contopite într-un „stil internaţional” răspândit pe spaţii largi şi, de cealalptă parte, lumea nord-pontică în care au fuzionat, încă din epoca greco-scitică stilul animalier atât de drag războinicilor nomazi şi limbajul artistic mediteranean”, informează autorii volumului „Matriţa de bronz de la Sarmizegetusa Regia”.