Video Secretul hidrocentralei care a produs energie aproape un secol, cu turbine montate în anul 1909 VIDEO

Hidrocentrala din Govâjdia (video) a fost una dintre cele mai vechi din România și funcționat timp de un secol, până în anii 2000. În cea mai mare parte a existenței sale centrala a folosit motoarele construite în 1909.

Clădirea uneia dintre cele mai vechi hidrocentrale din România poate fi văzută pe valea Govâjdiei, în cătunul Cățănaș din Govâjdia, aflat la circa zece kilometri de Hunedoara.

După alți cinci kilometri de mers spre Furnalul din Govâjdia, călătorii găsesc barajul hidrocentralei.

Construcția veche de peste un secol, dezafectată și ea în anii 2000, era legată hidrocentrala din Govâjdia printr-o aducțiune la capătul căreia, deasupra centralei electrice, se găsea castelul de apă.

O conductă de cădere a apei aducea apa din turn la turbinele centralei, care puneau în funcţiune instalaţiile. În istoria ei de peste un secol, uzina a fost modernizată în anul 1967, însă de circa două decenii nu mai este folosită.

Amenajarea hidroenergetică înființată în jurul anului 1909 a funcţionat timp de un secol, până la mijlocul anilor 2000, când turbinele Voith din hidrocentrală, fabricate în 1909, la Sankt Pölten (Austria), au fost scoase din uz.

La începuturile existenței sale ea asigura energia electrică pentru minele de fier din Ghelari și uzinele din Hunedoara, dar și pentru localitățile din jur care beneficiau și de iluminat public nocturn, de la începutul secolului XX.

„Staţia hidroelectrică de la Căţănaş, aflată pe valea Govăjdiei, la 10 kilometri de Hunedoara, poate asigura 500 de KW, prin cele două generatoare puse în funcţiune de turbine Voith. Barajul ei este situat la Govâjdia, în vecinătatea furnalului”, informa inginerul Constantin Lazu în volumul „Minele şi Uzinele siderurgice ale Hunedoarei” (1928).

Motoarele din 1909 au funcționat aproape un secol

Doar în anii ’60, centrala a beneficiat de îmbunătățiri, pentru a putea fi conectată la Sistemul energetic național. În anii ’80, funcționarea vechii hidrocentrale, cu motoarele originale, erau un motiv de mândrie pentru localnici. Secretul funcționării micii hidrocentrale era grija pe care oamenii i-au arătat-o de-a lungul timpului, afirmau foștii angajați.

„Dacă mergeți pe valea Govâjdiei, la extremitatea estică a Munților Poiana Ruscă, veți găsi, după un urcuș agreabil, o firmă priponită de un perete: Centrala hidroelectrică din Cățănaș. Pe dinafara centrala arată ca o șură făcută din cărămizi. Pe dinăuntru pare un laborator. Cele două turbine cuplate cu generatoare sclipesc, la fel pavimentul, un mozaic superb, a la fin du siecle. Citești ce scrie pe mașini: construite în 1909. Sunt mici turbinele, ce-i drept, au doar 150 KW fiecare, dar funcționează continuu de 78 de ani. Cum? Am întrebat. Cu aceleași piese de bază, mi-a răspuns mașinistul, omul care veghează la bunul lor mers. Singura noutate în viața micuței hidrocentrale a fost introdusă în 1964, cu prilejul conectării ei la sistemul energetic național”, informa, în 1987, ziarul Scînteia.

Hidrocentrala din Govâjdia, dezafectată în anii 2000

Cele două turbine ala centralei de la Cățănaș (cătun al satului Govâjdia) au funcționat aproape neîntrerupt de la montarea lor, fiind îngrijite de-a lungul timpului de 14 „mașiniști”, informa autorul reportajului din 1987.

În anii 2000, turbinele sale încă mai puteau fi văzute în sala mașinilor, însă centrala a fost scoasă din uz. Localnicii povestesc că atunci vechile motoare și instalații, împreună cu o parte din elementele metalice ale barajului de la Govâjdia au fost luate de cei ccare aveau în grijă amenajarea hidroenergetică din valea Govâjdiei și depozitate la Hațeg.

Recent, angajații Hidroelectrica din Hunedoara au amplasat o barieră la intrarea pe podul șubred din fața vechii hidrocentrale în care anunță că aceasta este în conservare, și atât accesul și fotografiatul clădirii aflată pe domeniul public sunt interzise. În curtea ei, vegetația luxuriantă a cuprins întreg perimetrul din împrejurimile clădii rămase goale.