Scrisorile românului erou din Legiunea Străină, de acum un secol: „Plecăm iarăşi în pustiu contra unor triburi revoltate. Va fi un masacru teribil”

Mai multe cărţi poştale rare, vechi de peste un secol, oferă detalii inedite despre luptele sângeroase în care s-a remarcat un român, voluntar în Legiunea Străină. Ilustratele trimise de Alexandru Rădulescu din deşertul Marocului au ajuns în colecţia unui cercetător hunedorean.

Dan Simion Grecu păstrează în colecţia sa cele mai vechi cărţi poştale trimise de pe front de voluntarii români în Legiunea Străină. Printre ele se numără 16 ilustrate expediate de Alexandru Rădulescu, un român care s-a alăturat Legiunii în jurul anului 1907, iar în 1910 – 1912 a participat la războiul din Maroc. Scrisorile tânărului soldat ofereau detalii emoţionante despre evenimentele trăite de acesta în deşert şi în timpul luptelor în care a fost rănit.

Românul ilustrat în cartea poştală
„Eu sunt bine şi sănătos. Peste vreo 15 zile cel mult cred că plecăm iarăşi contra unor triburi revoltate (care) au omorât trei ofiţeri şi vreo 15 soldaţi într-un mod laş şi îngrozitor; va fi un masacru teribil pentru a plăti viaţa celor omorâţi mişeleşte. Când voi pleca îţi voi scrie”, îi transmitea Alexandru cumnatului său, în 1911, din baza militară de la Ain-Guisser (zona Casablanca).

Cartea poştală conţine un amănunt nemaiîntâlnit, potrivit cercetătorului Dan Simion Grecu. „Pe faţa ei este imaginea redutei de la Ain-Guisser, tabăra unde era concentrat şi expeditorul, cu un detaliu unic în cartofilie: în fundal, lângă zid, marcat cu o mică săgeată neagră, este chiar românul nostru, expeditorul cărţii poştale. El confirmă aşa în text: <<Iaca reduta unde suntem, după cum vezi în mijlocul pustiului. Unde am pus săgeata, micul tip sunt eu, natural imposibil de a mă cunoaşte. Când a fotografiat reduta am fost acolo, însă aparatul era prea departe>>. În stânga imaginii, Rădulescu adaugă: <<vârful cortului unde sunt eu, alături de bastion şi de drapel>>. Cartea poştală e ştampilată Telegraphie Militaire la 26 martie 1911”, informează Dan Simion Grecu.

FOTO: Arhiva personală Dan Simion Grecu.

Acest fapt arăta timpul scurt în care francezii editau instantaneele realizate la acea vreme, le transformau în fotografii şi se întorceau cu ele în taberele unde au fost realizate pentru a le comercializa.

Românul îşi informa sora şi cumnatul despre chinurile suportate din cauza climei din Maroc.

„Eu sunt bine şi sănătos cu toate mizeriile de aici. Zilnic în marş, ziua căldură de speriat, seara frig insuportabil, mai ales a început să ploaie. Încă 10 luni şi voi scăpa”, scria Alexandru Rădulescu. „Mai sunt două cămile, mijloc sigur care să poată face transporturi, de bagaje, muniţiuini şi armament, singurele care pot rezista căldurilor, fiecare şi pentru două – trei zile de drum până ce găseseşte o oază de apă. Vă îmbrăţişez pe Jeane, Ionel şi pe toţi de mii de ori”, informa soldatul, într-o scrisoare trimisă în 23 martie 1910, surorii sale Elvira.
FOTO: Arhiva personală Dan Simion Grecu.

Viaţa expusă la orice pas
Tânărul le ura apropiaţilor săi fericire în noul an şi le scria că îşi doreşte doar să scape cu bine din confruntări.

„Dragă Jeane, Ieri a sosit aici un comesant cu cărţi poştale, am cumpărat şi mă grăbesc să te felicit din toată inima, rugând pe Dumnezeu ca Anul nou care vine să îţi aducă toate fericirileşi să trăieşti fericit cu scumpa soţioară. Cred că la sfârşitul lunii o să plec de aici, iarăşi în coloană, contra câtorva triburi revoltate, la o distanţă de 95 de kilometri de aici. Astfel reîncep mizeriile prin pustiu şi expunându-ne viaţa la fiecare pas, Dumnezeu poate va fi iarăşi cu mine şi poate voi scăpa nevătămat. Cu drag, Alexandru” (28 decembrie 1910)

„Mult gentila şi amabila mea cumnată şi scumpule frate vă urez, ca şi drăgălaşului Ionel, cu aceeaşi ardoare din toată inima, cu aceeaşi dragoste indefinită, ca Anoul nou ce vine să vă dea toate fericirile şi să trăiţi mulţi ani împreună, cu dragul nostru Jean, şi ca venind în ţară Dumnezeu îmi va îngădui această suficientă fericire, să mă bucur şi eu de fericirea voastră. Primiţi mii de săruturi frăţeşti, Alexandru”.
FOTO: Arhiva personală Dan Simion Grecu.

De cel puţin două ori, soldatul a fost rănit în luptele din deşert. S-a remarcat însă prin curajul său. „Aici a fost una dintre cele mai teribile lupte pe care le-am avut şi unde m-am distins, când ne-a şi decorat pentru 14 julie”, le scria Alexandru apropiaţilor săi, în 1911.

După doi ani petrecuţi luptând în deşert, românul din Legiunea Străină a fost rănit şi fost repatriat în Franţa. O ilustrată în care Alexandru Rădulescu a fost rănit a fost trimisă familiei.
FOTO: Arhiva personală Dan Simion Grecu.

Vă recomandăm şi:

Americanul care a vânat comori în Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în 1995: „M-a costat 3.500 de dolari expediţia, dar mi-a tăiat respiraţia ce am găsit acolo”

La începutul anilor 1990, ruinele aşezărilor antice din Hunedoara au devenit locuri ideale pentru vânătorii de comori din Occident. Un ziar american publica povestea unuia dintre americanii care au plătit sume importante pentru a participa la o expediţie cu un grup de detectorişti, în fostul oraş daco-roman Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Mărturii cutremurătoare despre tinerii înrolaţi în trupele SS: „Cei din ţară au fost împărţiţi în unităţi de sacrificiu, unde moartea îi pândeşte la tot pasul”

Arhivele naţionale păstrează documente inedite despre unul dintre cele mai întunecate episoade ale secolului XX, cel De-al Doilea Război Mondial. Sute de tineri germani din Hunedoara s-au înrolat în temutele trupe SS ale Germaniei naziste, iar mulţi dintre ei, trimişi în linia întâi a frontului, nu s-au mai întors. Alţii au fost nevoiţi să participe la masacrele comise de nazişti în teritoriile ocupate.

Ultimul semn de viaţă din lagărul de exterminare: Scrisoarea unică trimisă în Ardeal de un evreu din Auschwitz

Un document rar, păstrat în colecţia unui cercetător hunedorean, aduce informaţii despre unul dintre cele mai înfiorătoare locuri ale planetei, Lagărul de exterminare KL Auschwitz II Birkenau. Cartea poştală arată cum era mascat locul de unde a fost trimisă, pentru a linişti familia celui ce urma să fie ucis.

Femeile „fatale” din anii 1940, urmărite de Poliţia secretă: refugiata bănuită că ajută evreii şi „prostituata - spion”

Arhivele Judeţului Hunedoara păstrează dosarele de urmărire ale unor femei bănuite de spionaj şi relaţii suspecte cu membrii comunităţii evreieşti şi cu iredentiştii maghiari. Notele secrete oferă detalii despre cât de mari erau tensiunile etnice în rândul localnicilor şi cum au ajuns fapte banale să fie considerate delicte periculoase.

Dramele din anii 1940, relatate în note secrete: „Românii au erupt în plânsete, văzând trupul ţăranului mort de foame”

O serie de note informative secrete, păstrate în Arhivele judeţului Hunedoara, oferă detalii mai puţin ştiute despre situaţia dramatică a comunităţilor de români, maghiari, germani şi evrei din judeţ, pe care războiul şi dictatura anilor 1940, precum şi ruperea Ardealului de Nord de România, le-a transformat pentru o perioadă în duşmani.