Video Runcu Mare, satul ascuns din Ţinutul Pădurenilor. Splendoarea iernii în locul care sfidează sălbăticia VIDEO
0Mai puţin de 100 de oameni trăiesc în Runcu Mare, unul dintre cele mai ascunse sate din Ţinutul Pădurenilor, înconjurat de păduri uriaşe şi sălbăticie.
Iarna, odată cu primele zăpezi, Runcu Mare un sat izolat din Ţinutul Pădurenilor, locuit de familii care se ocupă, în general, cu muncile forestiere, se transformă într-un mic paradis sălbatic, înconjurat de păduri argintii.
Aşezarea se dezvăluie oaspeţilor săi la capătul unui drum de 40 de kilometri care traversează văile strâmte ale Cernei, Govăjdiei şi Runcului.
VIDEO CU DRUMUL GOVAJDIA - RUNCU MARE
De la ieşirea din Hunedoara, drumul spre Runcu Mare se strecoară aproape continuu printre versanţii abrupţi, acoperiţi cu păduri dese, din care ies ca nişte colţi vârfurile stâncilor inaccesibile. În unele locuri se văd însă rămăşiţele exploatărilor forestiere.
Furnalul din Govâjdia, vechi de peste două secole, se află la mijlocul dinstanţei dintre Hunedoara şi Runcu Mare. Din dreptul monumentului istoric, un drum forestier, de circa 20 de kilometri, porneşte prin pădure spre satul din Ţinutul Pădurenilor. Pe traseul mărginit de stânci şi de pârâul Runc, în trecut, urcau camioanele militare spre unitatea de rachete din Vadu Dobrii.
Biserica de la intrarea în Runcu Mare. ADEVĂRUL.
De la ieşirea din satul Runcu Mare, drumul spre Vadu Dobrii a rămas nefolosit în ultimii ani şi aproape a dispărut, înghiţit de pădure.
Casă tradiţională în Runcu Mare. Foto: Daniel Guţă.
Cel mai atractiv loc pentru amatorii de fotografii este biserica de la intrarea în sat, ridicată pe coama unui deal la începutul secolulului XX. În Runcu Mare, mai sunt alte două biserici, semn că în trecut, când satul număra aproape 400 de locuitori, comunitatea se bucura de prosperitate.
Mai puţin de 100 de oameni locuiesc în satul de pe valea Runcului, însă iarna mulţi dintre ei îşi închid gospodăriile şi se mută în locuinţele din Hunedoara. Casele localnicilor sunt înşirate de-a lungul drumului de aproape cinci kilometri de la un capăt la ceălalalt al aşezării, asfaltat, însă unele dintre ele au rămas nelocuite de mulţi ani.
„Acest sat poate fi observat în adâncul unei văi înconjurate în ambele părţi de munţi foarte înalţi. Teritoriul său, aflat într-o vale umbroasă şi orientată spre sud, este foarte steril şi nepotrivit mai cu seamă pentru semănăturile de toamnă. Locuitorii îşi câştigă cele necesare pentru subzistenţa zilnică din munca la furnalele din interiorul posesiunii lor şi trăiesc, de asemenea, din vânzarea uneori a animalelor în târgurile Deva şi Hunedoara, aflate la douăzeci de mile distanţă. Pădurile sunt suficiente pe ambele loturi ale teritoriului, ele fiind însă rezervate mai ales pentru producerea cărbunilor de lemn pentru furnale. Păşunile din păduri şi munţi pentru hrănirea animalelor abundă, dar pe ele pasc mai ales caii de povară ai străinilor”, informa Conscripţia fiscală a Transilvaniei, din 1750, potrivit „Monografiei comunei Lelese”, realizată de Rusalin Işfănoni (2018).
Drum Hunedoara - Runcu Mare.
Cu timpul, topitoriile, atelierele de fierărie, bocşele şi furnalul de la Govâjdia – locuri unde munceau oamenii din Runcu Mare, au devenit istorie şi doar muncile forestiere au rămas o ocupaţie de bază a localnicilor. „Aproape la fiecare două gospodării, aici mai poţi vedea câte un utilaj forestier”, spune Ciprian Achim, primarul comunei Lelese (de care aparţine Runcu Mare).
Uliţă în Runcu Mare. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.
Vă recomandăm să citiţi şi: