Lupeni 1977. Patru decenii de la cea mai mare grevă din comunism. Cum l-au speriat minerii pe Nicolae Ceauşescu
0S-au împlinit 40 de ani de greva minerilor din 1977, una dintre marile acţiuni de protest ale muncitorilor români în secolul XX, eveniment cu atât mai însemnat cu cât a avut loc sub regimul comunism condus de Nicolae Ceauşescu.
Au trecut patru decenii de la Greva minerilor din Valea Jiului, izbucnită la Lupeni şi intrată în istorie, chiar dacă autorităţile regimului comunist au încercat să o ţină sub tăcere.
În primele zile din august 1977, peste 30.000 de mineri nemulţumiţi de condiţiile de muncă şi de sărăcia în care erau nevoiţi să trăiască au participat la greva care l-a pus în dificultate pe însuşi Nicolae Ceauşescu, venit în Lupeni pentru a calma spiritele.
Ceauşescu, chemat în Valea Jiului
Greva minerilor din Valea Jiului a început în 1 august 1977. La acea dată, câteva zeci de ortaci din Mina Aninoasa au refuzat să intre în subteran, cerând să poarte o discuţie cu reprezentanţi din conducerea centrală a Partidului Comunist. în care să li se ofere explicaţii pentru pierderea unor drepturi de care beneficiau ca lucrători în sectorul minier. În scurt timp, cu ei s-au solidarizat pensionarii din minerit de la Lupeni şi apoi cu minerii de la aproape toate celelalte exploatări din Valea Jiului.
A doua zi, activitatea celor mai multe dintre minele Văii Jiului era paralizată. Minerii au încetat lucrul şi s-au îndreptat spre Lupeni, unde urma să ajungă, pentru tratative, o comisie condusă de prim-viceprim-ministrul Ilie Verdeţ, membru marcant al Partidului Comunist Român. Verdeţ nu a reuşit să îi calmeze pe protestatari. Oamenii nu voiau să discute cu el, ci au cerut prezenţa în Vale a prim-secretarului PCR, Nicolae Ceauşescu, aflat în acele zile în staţiunea Neptun de pe malul mării. Nicolae Ceauşescu a fost nevoit să îşi schimbe planurile de urgenţă.
Liderul comunist a ajuns în Valea Jiului în 3 august, cu un elicopter care a aterizat la Petroşani. În Lupeni, era aşteptat de peste 30.000 de oameni, strânşi în curtea exploatării miniere, pregătiţi să îi prezinte o listă cu revendicări.
Cele mai importante dintre cererile minerilor erau: ca programul de lucru să fie de şase ore pe zi şi nu de opt ore, cum prevedeau reglementări adoptate în vara acelui an, ca vârsta de pensionare să fie de 50 de ani, nu de 52 de ani. Minerii mai cereau luarea unor măsuri pentru creşterea nivelului de trai al localnicilor din Valea Jiului, recalcularea pensiilor în favoarea foştilor mineri şi crearea de locuri de muncă pentru femei, în zonă.
Ceauşescu, speriat de mineri
Preşedintele le-a făcut minerilor un număr de promisiuni: revizuirea sistemului de pensii, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, creşterea calităţii alimentaţiei şi a bunurilor de consum, în special a hainelor, şi case noi. Oamenii au fost de acord să se întoarcă la lucru. Vizita lui Nicolae Ceauşescu în Valea Jiului a încheiat protestele minerilor, însă în zilele care au urmat alţi 120 de angajaţi ai Miliţiei şi Securităţii au fost detaşaţi în zonă.
Nicolae Ceauşescu a petrecut câteva ore în Lupeni, iar minerii s-au lăsat convinşi să reia lucrul de a doua zi. O parte dintre revendicările ortacilor au fost soluţionate în favoarea lor, prin acte legislative adoptate ulterior. În schimb, participanţii activi la grevă au fost pedepsiţi. 15 oameni au fost condamnaţi în urma acţiunilor de protest, la pedepse de până la cinci ani de închisoare, pentru infracţiuni ca ultraj, ofensă adusă autorităţilor sau apologia infracţiunilor.
Potrivit unor relatări, între 2.000 şi 4.000 de mineri s-au ales cu pedepse disciplinare, mulţi dintre ei fiind daţi afară de la locurile de muncă, iar alţii au fost detaşaţi în alte zone. Printre cei din urmă s-a aflat Constantin Dobre, transferat la Întreprinderea de Reparaţii Auto din Craiova. Greva minerilor din 1977 a rămas cea mai amplă mişcare de protest din timpul regimului comunist, înainte de 1989. A avut ecouri în presa occidentală şi a fost privită cu mare interes de reprezentanţii guvernelor altor state. Oficialii din România îşi manifestau, în particular, îngrijorarea că demonstraţiile se puteau răspândi în rândul muncitorilor din alte zone ale ţării, iar pentru a preveni reizbucnirea unor conflicte Securitatea şi Miliţia au desfăşurat în următoarele luni forţe impresionante în zona mineră.
„Oficialii români care l-au acompaniat pe Ceauşescu în 3 august în vizita pe care acesta a efectuat-o în zonă ne-au spus că transmisiunea în direct a discursului lui Ceauşescu a fost imposibilă din cauza faptului că el a fost foarte rău primit, cu mulţimile huiduindu-l şi ridicând pumnii la el. Au fost auziţi oameni comentând că viaţa le era mai bună în capitalism şi că fostul lider comunist Gheorghe Gheorghiu Dej nu a făcut niciodată asemenea gafe în relaţia cu muncitorii din inudustria grea. În segmente ale discursului, care nu au fost raportate în presă, Ceauşescu a argumentat că neînţelegerile şi îngrijorările provin de la oficialii locali care nu au ştiut să le explice minerilor modul în care vor fi aplicate reglementările privitoare la pensii”, arăta o notă informativă secretă a Ambasadei SUA, din 8 august 1977, publicată de Wikileaks.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Spre sfârşitul anului 1977, Valea Jiului devenise o zonă militarizată, cu o populaţie tulburată de ameninţările autorităţilor, scriau jurnaliştii de la The New York Times. Totul se petrecea după ce în primele zile ale lunii august, peste 35.000 de oameni au protestat în Lupeni, faţă de condiţiile rele de muncă şi de lipsa alimentelor. Ceauşescu însuşi a ajuns în Valea Jiului pentru a-i calma, însă dictatorul nu şi-a respectat promisiunile.
Mai multe note informative secrete, provenite de la reprezentanţii Ambasadei Statelor Unite ale Americii, publicate de wikileaks.org, dezvăluie modul în care americanii priveau greva minerilor din 1977, considerată de unii istorici cea mai mare mişcare anticomunistă dinainte de 1989. Informaţiile oficialilor din anii 1970 prezentau evenimentele din Valea Jiului cu totul diferit de modul în care le „zugrăveau” autorităţile comuniste.
Una dintre cele mai răsunătoare mişcări de protest din România aflată sub regimul comunist, Greva minerilor din 1977, a transformat Valea Jiului într-o zonă militarizată. În lunile care au urmat grevei de la Lupeni, zecile de mii de localnici din oraşele miniere au fost supuşi unor verificări riguroase, iar Securitatea şi Miliţia au ţinut sub strictă supraveghere comunitatea.
Ernest Ulrich (87 de ani), etnic german din Petroşani, deportat, în 1945, în lagărele de muncă din fosta Uniune Sovietică pentru aproape cinci ani, povesteşte cum un gropar rus îşi hrănea porcii din cadavrele deţinuţilor şi chiar ar fi folosit carnea de om la preparatele oferite prizonierilor. Ulrich este unul dintre cei mai în vârstă şoferi din Valea Jiului şi a reuşit să scrie o carte în care a relatat experienţele din URSS.