Video Gerul a schimbat înfățișarea Lacului Cinciș. Marea întindere de gheață din vestul României

Zilele geroase și ninsorile au transformat o mare parte din Lacul Cinciș într-o punte de gheață pe care se deplasează animalele sălbatice. Spre amonte, întinderea albă unește malurile lacului, oferind o priveliște spectaculoasă pentru turiști.

Șirul de zile cu temperaturi negative și ninsori abundente a schimbat înfățișarea Lacului Cinciș din Hunedoara, unul dintre cele mai mari lacuri de acumulare din vestul României. Aproape jumătate din suprafața sa, de 250 de hectare, este cuprinsă de gheață.

Gheața pune stăpânire pe Lacul Cinciș

Zona care a căpătat aspectul unui patinoar se află în amonte, unde lățimea lacului este mai redusă, versanții acoperiți de pădure sunt mai abrupți și fac ca lumina soarelui să pătrundă pentru o perioadă mai scurtă în valea îngustă, iar adâncimea apei este mai mică, afectată de aluviunile care au modelat-o în cele peste șase decenii de la înființarea amenajării hidrotehnice.

În trecut, când lacul îngheța, pe luciul său puteau fi văzuți numeroși pescari care perforau gheața pentru a pescui la copcă. Stratul subțire de gheață prezintă însă riscuri pentru cei care se aventurează pe lac și, în plus, numărul pescarilor s-a redus treptat, deoarece majoritatea terenurilor de pe malul drept au devenit proprietăți private, iar proprietarii le-au îngrădit, astfel că accesul pe lac este dificil.

Una dintre atracțiile Lacului Cinciș este fosta biserică romano-catolică din satul Baia Craiului, desființat în anii ’60 odată cu amenajarea lacului. Ruinele sale, vechi de peste două secole, au rămas un reper turistic al Hunedoarei. În apropierea bisericii, o suprafață întinsă de gheață acoperă apele, lacul fiind transformat aici într-o punte naturală folosită de animalele sălbatice.

„O mulțime de căprioare, mistreți și păsări de apă se ascund în stufărișul de la coada lacului de acumulare, în apropierea vechii biserici”, afirmă un localnic.

Lacul Cinciș, o istorie de peste șase decenii

Lacul Cinciș a fost amenajat la începutul anilor ’60, pe vatra satelor Cinciș și Cerna și a cătunelor învecinate de pe valea Cernei. Are o întindere de peste 250 de hectare și o capacitate de aproape 30 de milioane de metri cubi de apă, fiind folosit inițial ca sursă de alimentare a Hunedoarei și a combinatului siderurgic. Aflat la circa zece kilometri de Hunedoara, barajul Cinciș a fost construit în numai 14 luni, în perioada 1962–1963, și inaugurat în 1964.

Structura sa este din beton, având grosimea la bază de 14 metri și la coronament de 4,5 metri, cu un volum total de 43,5 milioane de metri cubi. Are forma unui arc care leagă doi versanți, o lungime de 221 de metri și o înălțime de 48 de metri, ridicându-se la circa 300 de metri deasupra nivelului mării.

Pe dealul Iuba, din apropierea barajului, satul Cinciș-Cerna a fost construit în numai câteva luni, în 1962, de către localnicii strămutați din mai multe așezări de pe valea Cernei, înghițite de Lacul Cinciș.

Așezarea, aflată la 8–10 kilometri de Hunedoara, are o poveste dramatică. Peste 100 de case, împreună cu bisericile, școlile și cimitirele din vechile așezări, au ajuns sub ape. Cele mai multe dintre clădiri au fost demolate. Atunci, oamenii au mutat pe deal tot ce au putut salva din casele și bisericile lor, unii luând chiar și mormintele familiilor, însă multe au rămas în valea inundată. Biserica din satul Cinciș-Cerna, ridicată în anii ’60, păstrează vestigii aduse de la vechea biserică a Huniazilor, ajunsă sub apele Lacului Cinciș.

În jurul lacului, pădurea a înghițit alte sate, izolate în urma amenajării hidrotehnice și părăsite treptat de oameni.