Video Gările uitate ale fostei căi ferate cu cremalieră. Ce s-a ales de linia care lega regiunile istorice Ardeal și Banat

Construită în primii ani ai secolului XX, calea ferată Hațeg - Caransebeș a avut în trecut un rol important în regiunea din sud-vestul României. A fost dezafectată treptat până în 2012, iar gările și haltele sale au fost lăsate să se ruineze.

La aproape 15 ani de la închiderea ultimului tronson al căii ferate Hațeg - Caransebeș, cu o lungime de 80 de kilometri, majoritatea celor peste 20 de gări și halte ale sale au fost dezafectate.

Calea de rulare a rămas pe aproximativ jumătate din traseu, la capetele sale, dintre Caransebeș și Bouțari (40 de kilometri) și Subcetate și Hațeg (cinci kilometri), împreună cu podurile feroviare de oțel și cu alte lucrări de artă apreciate în trecut. În schimb, multe dintre clădirile feroviare au fost părăsite, iar trecerea timpului și lipsa de îngrijire le-au decis soarta.

Gările pustii de pe calea ferată Hațeg - Caransebeș

Gara orașului Hațeg a fost construită în primii ani ai secolului al XX-lea și a fost inaugurată în 1908, odată cu deschiderea rutei Subcetate (Hațeg) – Caransebeș. A fost folosită până în anii 2000, când ultimele trenuri au încetat să circule pe segmentul Subcetate - Hațeg - Sarmizegetusa, de aproximativ 20 de kilometri.

Unii localnici au cerut autorităților păstrarea acestui mini-tronson, pentru a fi folosit în scop turistic, ca un reper al Țării Hațegului, bogată în monumente istorice și ale naturii. După închiderea circulației feroviare, gara Hațeg a ajuns într-o stare tot mai precară.

Clădirea veche de 120 de ani nu a mai fost restaurată, iar părăsirea ei a afectat-o. În fața gării, cele șase linii feroviare au fost acoperite de vegetație, iar pe traseul spre Subcetate, în anii trecuți, hoții au tăiat liniile în mai multe locuri și au furat instalațiile metalice, pentru a le vinde ca „fier vechi”.

Aflată la capătul vechii linii și la aproximativ patru kilometri de Hațeg, Gara Subcetate, fost nod feroviar între liniile Hațeg - Caransebeș și Simeria - Petroșani, a rămas funcțională. Stația se află pe „calea ferată a cărbunelui” Simeria - Petroșani, care conectează magistralele din regiunea Ardealului de Valea Jiului și Oltenia. Vechiul său depou, împreună cu alte clădiri ale sale, au ajuns însă în stare precară, iar numărul călătorilor care folosesc stația din Subcetate a scăzut dramatic.

Pe traseul dezafectat în anii ’90 dintre Hațeg și Sarmizegetusa, din Hunedoara, s-a mai păstrat doar terasamentul fostei căi ferate, calea de rulare fiind scoasă. Clădirile haltelor au rămas părăsite și s-au ruinat. Dincolo de Sarmizegetusa, traseul de aproximativ 20 de kilometri, care urcă prin Porțile de Fier ale Transilvaniei și coboară în comuna Bouțari din Caraș-Severin, a fost dezafectat la sfârșitul anilor ’70.

Vechiul traseu feroviar, ce trece prin pădure, pe deasupra Drumului Național 68 Hațeg – Caransebeș, a fost amenajat ca potecă a Via Transilvanica și poate fi traversat pe jos sau cu bicicleta.

Bornele kilometrice ale fostei căi ferate au lăsat loc monumentelor din andezit, împodobite cu sculpturi, de pe traseul de drumeție care străbate Munții Carpați. Călătorii pot vedea astfel, din nou, locurile prin care treceau mocănițele (locomotivele cu aburi), dotate cu un șir de roți zimțate, care le conecta la instalația cremalierei, pentru a putea străbate pantele trecătorii dintre Ardeal și Banat. Rămășițele haltei Porțile de Fier ale Transilvaniei amintesc de calea ferată, dar și de așezarea dacică Tapae, identificată aici de arheologi, loc al marilor confruntări dintre daci și romani.

Caransebeș, nod feroviar

Deși ultimii 40 de kilometri ai căii ferate Hațeg - Caransebeș (video) au fost închiși circulației în 2012, iar calea ferată a rămas încă pe traseu, cele mai multe dintre haltele feroviare au ajuns în pragul ruinării. La Bouțari, gara a fost folosită în ultimii ani ca adăpost pentru familiile sărace. La Voislova, gara de epocă a fost închisă și abandonată, iar tavanele sale s-au prăbușit.

Pe restul traseului, până la Caransebeș, clădirile stațiilor feroviare au rămas nefolosite, iar calea ferată păstrată și întreținută în unele zone, ca Oțelu Roșu, unde ar putea fi refolosită. 

În Caransebeș, celălalt capăt al căii ferate care lega Banatul Montan de Hațeg, stația CFR se află pe traseul altor rute feroviare importante, ambele electrificate: Timișoara - Orșova, din secolul al XIX-lea și Reșița - Caransebeș (din 1939).

Construită în urmă cu un secol și jumătate, calea ferată Caransebeș – Lugoj – Timișoara – Arad, în lungime de 162 de kilometri, leagă principalele orașe ale regiunii istorice a Banatului românesc. Primul său tronson, Timișoara – Arad, a fost inaugurat în 1871, iar linia Caransebeș – Timișoara, în 1876.

În 2022, magistrala a intrat în șantier, printr-un proiect estimat la aproape nouă miliarde de lei, finanțat cu fonduri europene, prin Planul Național de Redresare și Reziliență. După finalizarea lucrărilor la cele patru segmente ale sale, trenurile de călători vor putea circula cu viteze de până la 160 km/h, iar cele de marfă, cu până la 120 km/h.

Folosită timp de peste un secol

Calea ferată Hațeg – Caransebeș a fost plănuită încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu primele căi ferate construite pe actualul teritoriu al României, în regiunea Banatului. Construcția liniei ferate a fost motivată de resursele bogate de cărbune din Valea Jiului, exploatate de la sfârșitul secolului al XIX-lea de o societate ungară (Salgótarján), care urmau să fie valorificate mai ușor în Banat și pe Valea Dunării.

Locuitorii orașului Caransebeș au avut, la rândul lor, un rol important în realizarea căii ferate, presând autoritățile pentru demararea investiției. Construcția tronsonului a început în primii ani ai secolului XX.

Calea ferată Hațeg – Caransebeș, care traversa Porțile de Fier ale Transilvaniei, urma să lege Țara Hațegului și bazinul carbonifer al Văii Jiului de centrul metalurgic de la Reșița și de prima cale ferată a cărbunelui din Banat, Oravița–Baziaș, construită la mijlocul secolului al XIX-lea. Noua linie ferată avea menirea de a face accesibile pieței mondiale bogățiile naturale ale comitatelor Caraș-Severin și Hunedoara, minele de fier de la Oțelu Roșu, carierele de marmură de la Bucova și Ruschița și vastele păduri ale regiunii, sporindu-le astfel considerabil valoarea economică, informa presa vremii.

Calea ferată era un traseu unicat, deoarece trenurile traversau „Porțile de Fier ale Transilvaniei” printr-un sector de nouă kilometri dotat cu cremalieră (instalație complexă care ajuta locomotivele să urce și să coboare pantele). La sfârșitul anului 1908, cei aproape 80 de kilometri ai tronsonului feroviar au fost dați în folosință, la trei ani de la începerea construcției.

De-a lungul timpului, inundațiile din văile Bistrei (Caraș-Severin) și Streiului (Hunedoara) au produs adesea distrugeri pe traseu. Calea ferată pe care circulau locomotivele cu aburi a fost refăcută de fiecare dată și a funcționat până în 1978, când tronsonul cu cremalieră din zona Porților de Fier, între Bouțari și Sarmizegetusa, a fost dezafectat. Locomotivele speciale cu aburi au fost retrase atunci în depourile din Petroșani și Subcetate, iar cu timpul unele au dispărut. În 1995 a fost închis tronsonul Hațeg - Sarmizegetusa, iar în anul 2000, segmentul Subcetate - Hațeg. În anul 2012, a fost închis și ultimul segment al acesteia, între Bouțari și Caransebeș.