Video Curiozități despre solstițiul de vară din 2024. Locul din România unde se descifrau tainele cerului VIDEO

Cel mai timpuriu solstițiu de vară din ultimele două secole va avea loc joi, 20 iunie. În România, ora 23:50 marchează momentul solstițiului și începutul verii astronomice.

În emisfera nordică, 20 iunie 2024 este ziua în care se soarele se află în cel mai înalt punct pe cer. Atunci astrul va fi poziționat deasupra Tropicului Racului, în cel mai îndepărtat loc nordic față de pământ, în care soarele se mișcă pe cer.

Solstițiul de vară 2024, începutul verii astronomice

În zilele apropiate solstițiului lumina soarelui veghează cel mai mult asupra pământ, de aceea se spune sunt cele mai lungi zile ale anului.

„Denumirea de solstițiu (Soarele stă) este dată de faptul că la data respectivă are loc schimbarea gradientului mișcării Soarelui în raport cu declinațiile acestuia. Soarele aflându-se la culminație (pentru latitudinea medie a țării noastre) la 67° 52′ deasupra orizontului, durata zilei va avea cea mai mare valoare din an, respectiv 15 ore și 32 minute, durata nopții fiind de numai 8 ore și 28 minute. Din același motiv și crepusculul are durata maximă din an, iar la latitudinile ridicate, crepusculul se prelungește toată noaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor nopți albe”. arată specialiștii de la Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu.

După momentul solstițiului de vară, durata zilei va începe sa scadă, iar a nopții să crească, timp de șase luni, până la 21 decembrie, momentul solstițiului de iarnă. În emisfera sudică a Pământului fenomenul se derulează în sens invers.

Vara astronomică începe la aproape trei săptămâni după vara meteorologică, marcată de ziua de 1 iunie și care durează trei luni (iunie, iulie și august). Zilele cele mai călduroase ale verii întârzie, în medie, cu o lună față de solstițiul de vară, așadar luna iulie este, în mod normal, luna cu temperaturi de vârf a verii.

Motivul pentru care perioada cu cele mai lungi durate a zilelor din an nu coincide cu cea mai călduroasă perioadă a anului este dat de efectul numit decalajul anotimpului, afirmă oamenii de știință.

„Este același motiv pentru care este mai cald la mijlocul după-amiezii decât la amiază. Pământului ia ceva timp să se încălzească după o iarnă lungă. Chiar și în iunie, gheața și zăpada încă acoperă pământul în unele locuri. Soarele trebuie să topească gheața – și să încălzească oceanele – și atunci simțim cea mai înăbușitoare căldură de vară. Gheața și zăpada se topesc de la începutul primăverii. Apa provenită din topiri și apa de ploaie s-au infiltrat prin zăpadă de pe vârfurile ghețarilor. Dar scurgerea de pe ghețari nu este la fel de mare acum precum va fi în lunile următoare, chiar dacă lumina soarelui lovește emisfera nordică cel mai direct acum. Așa că așteptați încă o lună pentru vremea cea mai caldă. Va veni când zilele vor începe deja să se scurteze din nou, pe măsură ce Pământul continuă să se miște pe orbită în jurul Soarelui, aducându-ne mai aproape de o altă iarnă”, informează site-ul earthsky.com.

Soarele de andezit, simbolul solar din Sarmizegetusa Regia

În zilele din preajma solstițiului, unul dintre locurile căutate din România este Sarmizegetusa Regia (video). Aici au fost descoperite opt presupuse temple și sanctuare dacice, care potrivit unor cercetători au fost folosite în practicile religioase ale anticilor, iar unele chiar și pentru observații cerești.

În România, cel puțin 30 sanctuare dacice au fost descoperite de-a lungul timpului, majoritatea fiind identificate în ținutul cetăților dacice din Munții Șureanu.

Înfățișarea lor și rolul pe care îl aveau în Antichitate au stârnit controverse însă unii oameni de știință le-au asociat cu faptul că dacii ar fi venerat zeități urano-solare.

În Sarmizegetusa Regia, un monument antic straniu a primit numele „Soarele de andezit”. Considerat un altar închinat unor divinităţi solare, Soarele de andezit era alcătuit din zece „raze” distribuite în jurul unui disc central. Arheologul Ion Horaţiu Crişan arăta că discul de andezit ar fi fost o construcţie cu caracter sacru, unde probabil se sacrificau animale în cinstea unei zeităţi urano-solare.

Istoricul Ioan Glodariu (1940 – 2017), fost coordonator al şantierului arheologic al cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, îl asocia cu un posibil cadran solar, un aparat astronomic (astrolab) construit de elitele dacilor, care putea măsura trecerea timpului cu ajutorul „razei de piatră”. Pe el se pot determina poziţiile oricărui punct solstiţial, de răsărit sau de apus, ale soarelui sau lunii, afirma Ioan Glodariu.

„Modelarea precisă a formelor şi execuţia deosebit de îngrijită, orientarea nord-sud, importantele rapoarte matematico-astronomice conţinute în dimensiunile cercurilro trasate pe suprafaţa lui arată că acest Soare de andezit a fost, cu siguranţă, mai mult decât un altar de sacrificiu şi că, foarte probabil, avem în faţă un aparat astronomic de tip discus in planitia, menţionat de Vitruviu şi atribuit lui Aristarh. Acest disc în platforma de andezit conţine în construcţia lui caracteristicile principale ale cadranelor solare, cum sunt: suprafaţa de recepţie a umbrei solare, latitudinea geografică a locului unde a fost construit, cât şi înclinaţia pe care o avea eliptica faţă de ecuatorul ceresc, în care şi cercetarea arheologică plasează construcţia altarului”, arăta Ioan Glodariu, în volumul „Sarmizegetusa, capitala Daciei preormane” (1996).

Alţi autori ai unor lucrări despre Soarele de andezit au susţinut că monumentul ar fi reprezentat o cometă, pe care dacii au redat-o, după ce au observat evenimentul ceresc. Însă locul misterios a atras şi numeroşi amatori de meditaţii şi ritualuri.

Unii au fost încredinţaţi că pe el făceau sacrificii pentru a-şi cinsti zeii. Ceilalţi au fost atraşi de „magnetismul” acestuia, considerându-l un centru energetic sau o poartă spre universuri paralele.