Cel mai izolat sat din văile pădurenilor ascunde o „comoară” uitată în mijlocul sălbăticiei VIDEO
0O biserică de lemn a rămas „comoara” satului Runcu Mare din Ţinutul Pădurenilor, un loc izolat la capătul a zeci de kilometri de drumuri forestiere.
Mai puţin de 100 de oameni locuiesc în satul Runcu Mare (comuna Lelese), cea mai izolată aşezare dintre satele din văile Ţinutului Pădurenilor.
Din Hunedoara, un drum de 36 de kilometri porneşte spre sat, traversând văile adânci ale Cernei, Govâjdiei şi Runcului şi strecurându-se, la fel ca râurile pe care le însoţeşte, printre versanţi abrupţi şi stâncoşi, acoperiţi de pădure.
Splendoarea costumelor populare din Ţinutul Pădurenilor: portul este unic în România FOTO
Pentru a ajunge din Runcu Mare în satele învecinate Lelese, Poiana Răchiţelii şi Vadu Dobrii, călătorii trebuie să parcurgă cel puţin 10 kilometri pe drumuri forestiere inaccesibile autoturismelor. Doar drumul de 15 kilometri dinspre Govâjdia este mai accesibil.
Biserica veche din Ţinutul Pădurenilor. ADEVĂRUL
Cei care vizitează Runcu Mare găsesc aici trei biserici ortodoxe, una la fiecare din capetele satului şi una în mijlocul acestuia. Oamenii au avut un motiv întemeiat pentru care le-au clădit.
„Runcu Mare, un sat pădurenesc de vale, aparţinător comunei Lelese, judeţul Hunedoara, atestat documentar încă din anul 1482, este aşezat de-a lungul Văii Runcului, cu gospodăriile răsfirate de-o parte şi de alta a văii, pe o lungime de opt kilometri, fiind considerat cel mai lung sat din întreg Ţinutul Pădurenilor. Acesta este motivul pentru care localnicii şi-au ridicat trei biserici, una la mijlocul satului, iar celelalte două spre cele capetele acestuia”, informează profesorul Rusalin Işfănoni, autor al monografiei comunei Lelese şi al mai multor lucrări despre Ţinutul Pădurenilor.
Biserica din Runcu Mare. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Cea mai pitorească dintre biserici şi, în acelaşi timp, cea mai periclitată, se află la marginea satului, unde continuă drumurile (inaccesibile maşinilor) spre Vadu Dobrii şi Poiana Răchiţelii. Datează din secolul al XIX-lea, fiind amplasată pe locul unui lăcaş mult mai vechi, din Evul Mediu. Biserica unde nu se mai ţin slujbe a rămas o emblemă a satului, chiar starea ei de degradare s-a accentuat în ultimele decenii.
Runcu Mare.Ţinutul Pădurenilor. ADEVĂRUL
„Cea mai veche este biserica din partea de sus, aşezată într-o poieniţă, lângă pădure, la confluenţa pârâului Bisericii cu cel al Runcului. A fost ridicată la sfârşitul secolului al XIX-lea, are pereţii din lemn de plop şi mesteacăn, îmbinaţi cu măiestrie în tehnica numită coadă de rândunică, este micuţă şi bine proporţoinată, o adevărată bijuterie arhitectonică”, arată Rusalin Işfănoni.
Biserica veche din Runcu Mare. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Cei care vor să ajung la biserica de lemn trebuie să urmeze poteca, urcând pe marginea unui pârâu. Brazii din jurul bisericii au fost însă doborâţi, iar accesul a devenit dificil. Biserica a aparţinut cătunului Goruia şi ar fi fost aşezată pe locul unui lăcaş vechi din 1560. Localnicii îi deplâng soarta şi speră să găsească resurse pentru repararea şi îngrijirea ei.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, satul Runcu Mare avea aproape 400 de locuitori, iar pe valea pârâului care îl traversează funcţionau cinci mori de cereale, patru perechi de dube (pive de haine) şi cinci vâltori pentru scămoşat şi spălat cergile. Localnicii se ocupau cu muncile forestiere sau lucrau în minele din zonă.