Blestemul fiului cel mare al lui Ioan de Hunedoara: Ladislau Huniade a murit decapitat înainte să-şi vadă fratele pe tronul Ungariei
0Ladislau Huniade a fost unul dintre personajele importante din istoria Transilvaniei, chiar dacă a trăit doar 24 de ani. A fost fiul voievodului Ioan de Hunedoara şi l-a însoţit pe acesta în mai multe campanii militare. A devenit căpitan general al Regatului Ungar, la fel ca tatăl său, şi apoi ministru de finanţe, dar soarta i-a fost pecetluită la ordinele regelui Ungariei, Ladislau V Postumul, care a cerut decapitarea sa.
Povestea lui Ladislau Huniade, fiul cel mare al lui Ioan de Hunedoara, este povestea unei vieţi tumultoase, presărate de lupte şi comploturi, cu un final dramatic. Ladislau Huniade a murit decapitat, la doar 24 de ani, înainte ca fratele său mai mic să urce pe tronul Regatului Ungar.
Ladislau Huniade s-a născut în 1433, susţin istoricii, în Castelul Corvinilor. Potrivit unor povestiri vechi, un foişor la etajul castelului ar fi fost locul unde acesta a fost adus pe lume. La vârsta de 15 ani, Ladislau a fost logodit cu Elisabeta, fiica lui Urlich de Cilli, nepoată a principelui sârb George Brancovici, susţinea istoricul Teodor Popa, în cartea Iancu Corvin de Hunedoara.
„Aceasta a fost condiţia în baza căreia s-a putut elibera tatăl său, Ioan Corvin, din captivitatea despotului sârb, George Brancovici. Această căsătorie proiectată însă nu s-a făcut”, afirma Teodor Popa.
Unii istorici susţin că Elisabeta de Cilli a fost apoi logodită cu Matia, în 1951, în vremea în care Matia avea 11 ani, iar viitoarea mireasă 10 ani. Cei doi s-au logodit în urma unei înţelegeri dintre familiile Huniade şi Cilli. „Cele două părţi, Ioan de Hunedoara şi Ulrich de Cilli, au fost de acord ca mariajul copiilor lor să aibă loc doi ani mai târziu, după ce Elisabeta, care avea doar 10 ani în 1451, va împlini vârsta la care se permitea căsătoria. Contractul mai stabilea că mireasa va putea continua să practice cultul ortodox al mamei sale, Catherine Brankovic, şi putea păstra preoţi ortodocşi şi preotese la curte”, scria istoricul maghiar Orsolya Réthelyi.
Mariajul, care se datora relaţiilor şi averii importante a familiei Cilli, promitea avantaje considerabile pentru Matia, dar din cauza tensiunilor dintre cele două familii a avut loc doar patru ani mai târziu, în vara anului 1455. Mariajul dintre cei doi însă nu s-a mai consumat, pentru că Elizabeta de Cilli s-a îmbolnăvit în vremea în care se afla în Castelul Corvinilor şi a murit la trei luni de la căsătorie.
Logodnica sa, oferită lui Matia
Ladislau Huniade a fost logodit şi cu Anna Garai, fiica palatinului Ungariei, Nicolas Garai, însă căsătoria nu s-a consumat. Anna avea opt ani în vremea morţii lui Ladislau, iar ulterior a fost oferită de tatăl său viitorului rege al Ungariei, Matia Corvin. La începutul anului 1458, Nicolas Garai, palatinul Ungariei, s-a oferit să susţină alegerea lui Matia ca rege al Ungariei, dacă acesta se va însura cu fiica sa, Anna. Căsătoria nu a mai avut loc.
Luat ostatic de despotul Serbiei
Potrivit istoricilor, încă de la o vârstă fragedă Ladislau Hunaide şi-a urmat tatăl în numeroasele campanii ale acestuia împotriva Imperiului otoman. Una dintre luptele în care Ladislau a fost alături de Ioan de Hunedoara a avut loc la Kosovo în 1448. Bătălia dintre armatele creştine care numărau peste 20.000 de oşteni şi otomani, în număr de circa 60.000 de oameni s-a soldat cu înfrângerea oştilor lui Ioan de Hunedoara şi cu pierderi de peste 10.000 de oameni de fiecare parte. „Huniade scapă cu mare greutate din luptă şi după ce rătăceşte trei zile prin munţi, este atacat de doi tâlhari, ucide mai întâi pe unul iar celălalt fuge, dar la trecerea Dunării este făcut prizonier de George Brancovici, domnul Serbiei. Huniade este eliberat numai în urma repetatelor stăruinţe ale Dietei ungare, trebuind să lase ostatic pe fiul său mai mare, Ladislau”, afirma istoricul Teodor Nicolau, în cartea biografică Ioan Huniade Corvin (1925).
În anul 1450, Ioan de Hunedoara porneşte într-o expediţie militară în Serbia, împotriva lui George Brancovici, care îl ţinea în captivitate pe fiul său. „Pentru a îmblânzi mânia guvernatorului, Brancovici trimite soli înaintea lui. Îl pune în libertate pe Ladislau, fiul mai mare al lui Huniade, care fusese luat ca ostatic şi îl trimite şi pe el în întâmpinarea tatălui său. Delegaţii trimişi să mijlocească o împăcare între cei doi rivali îl înduplecă pe Huniade să sisteze ostilităţile”, afirma istoricul Teodor Popa.
În anul 1453, Ladislau este numit ban al croaţilor şi Dalmaţiei, dar doi ani mai tîrziu este silit să renunţe la aceste funcţii. Continuă să îl urmeze pe tatăl său la conducerea armatelor ungare, alături de unchiul său din partea mamei, Mihai Szilagyi. Cei trei sunt amintiţi ca lideri ai oştilor care în 1456 i-au înfrânt pe otomani, la porţile Cetăţii Belagradului.
A murit decapitat
Ladislau Huniade a murit în urma unui complot, ucis la ordinul regelui Ungariei, Ladislau Postumul. În toamna anului 1456, după moartea tatălui său, conflictul dintre Ladislau Huniade şi căpitanul general al Ungariei, Ulrich de Celje s-a înteţit. Oamenii lui Huniade l-au asasinat pe Ulrich de Celije. La scurt timp Huniade era numit căpitan general al regatului şi ministru de finanţe. Regele îi promisese că îl va proteja, însă nu s-a ţinut de cuvânt.
Chemat la Buda, Ladislau Huniade este arestat sub acuzaţia de complot împotriva regelui Ladislau V Postumul. A fost condamnat la moarte fără nici un fel de formalităţi legale şi decapitat la data de 16 martie 1457.
Potrivit unor legende, mama sa, Elisabeta Szilagyi, ar fi primit vestea morţii fiului ei cel mare, Ladislau, de la un corb. O legendă spune că, în momentul în care Elisabeta a aflat că Ladislau, fiul ei cel mare, a fost decapitat la ordinul regelui Ungariei, Ladislau V Postumul, ea îl blesteamă pe rege, iar acesta după un an de la moartea fiului ei a murit în urma unei leucemii galopante. Familia Huniazilor avea foarte mulţi duşmani, susţin istoricii, iar pentru că ţinea la cei doi fii ai săi foarte mult, Elisabeta i-a fi sfătuit ca niciodată să nu rămână singuri numai ei doi, de teama unui complot şi pentru că, dacă unul va muri, celălalt să rămână în viaţă.
Vă recomandăm şi:
Un număr impresionant de legende circulă despre Castelul Corvinilor din Hunedoara, însă multe dintre ele sunt ştiute de foarte puţini dintre vizitatorii monumentului. Una dintre ele, documentată de arheologi, este cea a criptei în care, cel mai probabil, urma să fie înmormântat Ioan de Hunedoara. Încăperea se află sub capela castelui.
Ioan de Hunedoara a rămas în istorie ca unul dintre marii voievozi ai Transilvaniei şi un apărător al creştinătăţii în faţa expansiunii puternicului Imperiu Otoman din secolul al XV-lea. Ioan (Iancu) de Hunedoara şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în campaniile militare, iar iscusinţa sa i-a adus renumele de „atlet al lui Hristos”. Voievodul a avut însă aliaţi de bază în numeroasele bătăţii purtate.
Ioan de Hunedoara a murit de ciumă, la scurt timp după ce îi alungase pe turci de la porţile Belgradului. Matia, fiul său devenit rege al Ungariei, a murit intoxicat de plumb, iar fratele său mai mare Ladislau a fost decapitat. Şirul de tragedii neaşteptate, unele inexplicabile, din familia Huniazilor au curmat devreme istoria unei familii puternice, care a dominat Transilvania în secolul XV.
Povestea impresionantă a bătăliei de la Belgrad, în care armatele creştine conduse de Ioan de Hunedoara au rezistat eroic în faţa invadatorilor otomani ai Belgradului, l-au transformat pe voievodul transilvănean într-un erou al Creştinătăţii. Ioan de Hunedoara a fost una dintre cele mai importante personalităţi din istoria României, Ungariei şi a Balcanilor.