Arsenie Boca şi secretele posturilor sale severe: „mânca numai legume, numai de post, dormea pe jos, sta ceasuri întregi în genunchi şi se ruga necontenit”
0O dezvăluire neobişnuită despre primii ani de călugărie ai lui Arsenie Boca a fost păstrată în arhivele fostei Securităţi. Duhovnicul îşi uimea apropiaţii prin posturile sale îndelungate şi prin rigorile pe care şi le impunea.
O notă informativă păstrată în arhivele fostei Securităţi, semnată de un apropiat al lui Arsenie Boca, oferea detalii despre cum se comporta călugărul în viaţa de zi cu zi şi mai ales în timpul postului. Informatorul cu pseudonimul „Nicoară Iulian” relata că îl cunoscuse pe Arsenie Boca de la sfârşitul anilor 1920, când acesta era student la teologie în Sibiu. Din anul 1940, după ce se întorsese din sihăstria de pe Muntele Athos, Arsenie Boca devenise călugăr la Mănăstirea Brâncoveanu din Munţii Făgăraş. Atunci, informatorul Securităţii remarca schimbările prin care trecuse călugărul şi viaţa sa austeră.
„Întors în ţară, a ajuns călugăr la mănăstirea Sâmbăta de Sus, raionul Făgăraş. În scurtă vreme a ajuns chiar stareţul acestei mănăstiri. Ducând o viaţă extrem de severă şi supunându-se unei asceze riguroase, s-a impus atenţiei tuturor călugărilor şi credincioşilor care mergeau la mănăstire. El mânca foarte puţin şi numai legume, numai de post, el dormea jos, pe podele şi se ruga necontenit, stând ceasuri întregi în genunchi la rugăciune”, relata Nicoară Iulian, potrivit documentelor din arhivele Securităţii, citate în volumul „Părintele Arsenie Boca în atenţia poliţiei politice din România” de George Enache şi Adrian Nicolae Petcu.
Medicii i-au interzis postul
Acelaşi informator relata că postul îndelungat l-a îmbolnăvit pe călugăr. „A început apoi să predice şi să spovedească credincioşii care veneau la el. Atât în predică, cât şi în spovedanie era sever, aspru cu greşelile, cu păcatele oamenilor. A fost extremist, era riguros şi exagerat în pretenţii de viaţă curată de post, de rugăciune, de înfrânare, de spiritualism. Pentru sine a început să scobească în stânca muntelui, la înălţimi mari, o celulă, unde voia să se retragă şi să trăiască izolat de lume. Construcţia fizică puţin rezistentă; el a fost totdeauna slab, palid, anemic; s-a îmbolnăvit de piept. Medicii i-au interzis postul şi i-au recomandat hrană şi odihnă”, se arată în nota informativă.
Colaboratorul Securităţii remarca renumele de care se putea bucura Arsenie Boca, în anii 1940. „Faima lui de călugăr riguros, de om al lui Dumnezeu, mersese până la marginea ţării. Lumea venea nebună spre el. El a cultivat acest cult al personalităţii şi călugărului Arsenie - aşa îl chema în călugărie - a ajuns om mare, renumit în toată ţara. Era în timpul războiului. Dureri, necazuri şi suferinţe erau multe. Ţăranii şi intelectualii veneau cu sutele, cu miile de pretutindeni să-l vadă, să-l audă, să stea de vorbă cu <<sfântul>> de la Sâmbăta. Trecea în faţa mulţimilor drept, cunoscător al tainelor omului şi făcător de minuni”, se arăta în declaraţia informatorului, din 1964.
Arsenie Boca despre post
O mulţime de învăţături despre post au fost lăsate românilor de călugărul Arsenie Boca. „Postul e vechi şi începe odată cu omul. E prima poruncă de stăpânire de sine. Postul şi rugăciunea sunt două mijloace prin care curăţim firea de patimi. Toţi oamenii care s-au apropiat de Dumnezeu şi-au smerit sufletul cu rugăciune şi post. Şi Iisus a postit 40 de zile punând postul începătură a vestirii împărăţiei lui Dumnezeu, deşi Lui nu-I trebuia, fiind nepătimaş. Cu trupul însă nu putem trata decât prin post. El nu ştie şi nu recunoaşte convingeri. De aceea el trebuie uscat, încet şi cu socoteală, fiindcă în mocirla uscată porcii patimilor nu mai vin să se scalde. Ochii văd lucrurile, mintea vede gândurile. Postul curăţeşte ochiul, rugăciunea curăţeşte mintea", a fost una dintre acestea.
Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vaţa de Sus, Hunedoara - d. 28 noiembrie 1989, Mănăstirea Sinaia, Prahova) e considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti. A fost părinte ieromonah, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. Odată cu instaurarea regimului comunist în anul 1945, Arsenie Boca a intrat în atenţia Securităţii ca opozant al regimului. Până la sfârşitul anilor 1950, stareţul a trecut prin calvarul anchetelor şi al arestărilor. A fost închis la Securitatea din Braşov, apoi dus la Canal. A ajuns în închisoarile Jilava, Timişoara şi Oradea. După eliberarea din temniţele comuniste, Arsenie Boca nu şi-a mai putut relua activitatea de preot. Morântul său de la Mănăstirea Prislop a devenit loc de pelerinaj.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Mănăstirea Prislop îşi întâmpină oaspeţii într-o atmosferă de poveste, dar mult mai liniştită faţă de vremurile în care „fenomenul Arsenie Boca” aducea mulţimi impresionante de pelerini la mormântul duhovnicului. Locul a revenit la liniştea din urmă cu un deceniu, însă înfăţişarea mănăstirii s-a schimbat radical.
Arsenie Boca a rămas, de la mijlocul anilor 1940 până la sfârşitul vieţii sale, în 1989, o ţintă a autorităţilor opresive ale regimului comunist. Călugărul nu a vorbit vrodată despre cea mai neagră perioadă a vieţii sale, petrecută în temniţele anilor 1940 – 1950, însă în urma ei au rămas numeroase mărturii controversate, de la cei care şi-au interesectat destinele cu al său.
Primele articole despre Arsenie Boca au fost publicate în revistele şi ziarele de la începutul anilor 1940, iar autorii lor remarcau talentul şi caracterul integru al călugărului.