Video Apusul satelor pitorești de pe valea Mureșului. Aveau sute de locuitori, acum sunt aproape pustii VIDEO

Patru sate învecinate de pe valea Mureșului, aflate la 30 de kilometri de municipiul Deva (Hunedoara) au ajuns în pragul dispariției. În trecut, fiecare avea câteva sute de locuitori.

Satele Căbești, Gialacuta, Bărăștii Iliei și Furcșoara, din comuna Brănișca, județul Hunedoara, numără împreună 20-25 de locuitori.

Se află la doar 30 de kilometri de municipiul Deva, pe valea Mureșului, iar până la mijlocul secolului trecut, când a început depopularea lor, aveau peste 200 de gospodării și vreo 2.000 de locuitori.

Oamenii se ocupau cu creșterea animalelor și cu agricultura, iar unii lucrau la carierele de piatră și în exploatările forestiere din zonă. Toate cele patru sate aparțineau atunci comunei Furcșoara, desființată în 1968, însă odată cu reorganizarea administrativă din timpul regimului comunist au fost arondate comunei Brănișca.

Fiii satului Furcșoara s-au mutat în județul Arad

În deceniile următoare, așezările s-au depopulat continuu. Mulți localnici s-au mutat în județul Arad, în special în zona Aradul Nou, unde au primit terenuri și au fost sprijiniți să își clădească pe ele noi gospodării.

„Atunci, satul Furcșoara nu avea decât drumuri pentru căruțe, greu de străbătut, iar abia prin anii ’90 a fost electrificat. De aceea oamenii au tot plecat de aici, la fel cum au făcut-o și cei din satele învecinate. Terenurile din zonă nu sunt atât de prielnice agriculturii, astfel că și creșterea animalelor este mai dificilă. De sărbători, fii satului se întorc în Furcșoara, unde au rămas mormintele părinților lor și unde au păstrat casele, însă cei care locuiesc permanent aici pot fi numărați pe degete”, spune Nicolae, unul dintre puținii localnici rămași în satul Furcșoara (video).

Doar 7-8 oameni locuiesc în satul aflat la 30 de kilometri de municipiul Deva, în pădurile de la poalele Munților Metaliferi.

Drumul din orașul reședință al județului Hunedoara traversează comunele Șoimuș și Brănișca și apoi continuă pe valea pârâului Boz. Este asfaltat până în Căbești, satul învecinat Furcșoarei, unde locuiesc permanent două - trei familii.

De la Căbești, un drum de pământ de vreo trei kilometri continuă înainte spre Furcșoara, alt drum forestier cotește la dreapta spre Gialacuta, unde mai locuiește doar Login Topor, iar un alt drum, rămas și el nemodernizat, urcă pe versanții din stânga văii Bozului, spre satul Bărăștii Iliei, unde stau vreo 4-5 locuitori.

În jurul anului 1900, în satul Furcșoara locuiau peste 800 de oameni. În anii ’50, satul înconjurat de păduri mai avea vreo 400 de locuitori, iar în Bărăștii Iliei, Căbești și Gialacuta trăiau peste 500 de locuitori. În fiecare din ele funcționau școli, cămine culturale, iar bisericile ridicate în secolele XVII – XVIII erau mândria localnicilor.

În afara bisericii din satul Gialacuta, care a ars în urma unui incendiu, în primăvara anului 2012, celelalte monumente s-au păstrat într-o stare bună de conservare. În jurul lor, fostele pășuni și terenuri agricole au fost acoperite de pădure.

„Era mai mare dragul să privești vara, atunci când bătea vântul, cum se unduia grâul pe care îl cultivau aici oamenii”, își amintește o localnică din satul Furcșoara.

În satele pe cale de dispariție de pe valea Mureșului, multe gospodării înființate în jurul unor case arhaice de lemn sau de cărămidă sunt întreținute de proprietarii lor, chiar dacă mai ajung aici doar la sfârșit de săptămână. Cei mai mulți au decis să nu își vândă vetrele părintești, în așteptarea unor vremuri mai bune.

Satul Bărăștii Iliei, pe cale de dispariție

Patru gospodării sunt locuite permanent în satul Bărăștii Iliei, înființat în secolul al XV-lea, într-o fundătură înconjurată de dealuri și păduri (video). Puținii locuitori ai satului de la poalele Munților Metaliferi se pot mândri cu o biserică de lemn veche de aproape trei secole, aflată pe lista monumentelor istorice.

În urmă cu un secol, în satul Bărăștii Iliei, aflat la 30 de kilometri de orașul Deva, erau peste 120 de case și aproape 500 de locuitori.

Oamenii creșteau animale și munceau pământul, iar unii lucrau la carierele de piatră și marmură din împrejurimi, la micile ateliere de făcut var, care au funcționat în diferite perioade. Copiii mergeau la școala din sat, dispărută și ea între timp.

Satul Gialacuta, ținut în viață de un bătrân

Longhin Topor a rămas singurul locuitor al satului Gialacuta din județul Hunedoara. Vârstnicul trăiește într-o izolare aproape totală, într-un ținut aproape sălbăticit. Longhin are 75 de ani și trăiește într-o casă veche, alături de câinii și pisicile sale, animalele care îi alină singurătatea în care s-a cufundat de câțiva ani (video).

Anul trecut, povestește Longhin, satul a rămas pustiu pentru o vreme, după ce bărbatul fusese aproape sfâșiat de câinii unui cioban care își păștea oile pe dealuri.

Câteva case vechi din satul pustiu au intrat în renovare. Urmașii vârstnicilor care au locuit aici au venit să aibă grijă de ele, povestește bărbatul. El speră că, astfel, Gialacuta va reveni la viață. Până atunci, l-ar fi ajutat ca drumul de pământ al satului să fie reparat.

Asfalt doar până la biserica din Căbești

În Căbești au mai rămas câteva case locuite, iar biserica veche din secolul al XVII-lea a fost renovată recent. De doi ani, drumul dinspre Brănișca a fost asfaltat până în dreptul monumentului istoric. De aici, drumurile de pământ se afundă în pădure, spre satele pustii ale fostei comune Furcșoara.

„Oamenii din Gialacuta, Căbeşti, Furcşoara şi Bărăştii Iliei se ocupau cu creşterea animalelor şi mai lucrau la Deva, la Termocentrala Mintia sau la cariera de la Chişcădaga. Autobuzul cu navetişti oprea zilnic în apropiere de biserica din Căbeşti şi era mai tot timpul plin. Erau şcoli în zonă, iar până prin anii ´80 satele erau pline de viaţă. Se cultivau cartofi, grâu şi porumb, pe dealurile ocupate acum de pădure”, relata o localnică din satul Căbeşti.