Aici a fost târâmul aurului, El Dorado din Europa. Mina Săcărâmb, la două decenii de la închidere VIDEO

Minele din Sărăcâmb, care au dat zeci de tone de aur, argint și metale rare, au fost închise definitiv în anii 2000, iar timpul și-a pus amprenta peste rămășițele lor.

La aproape două decenii de la închiderea minelor din Munții Metaliferi, în satul Săcărâmb (județul Hunedoara), rămășițele faimoaselor exploatări de aur, argint și metale rare sunt vizibile la tot pasul.

Locul care păstrează cele mai multe vestigii ale istoriei mineritului aurifer se află la poalele Dealului Calvaria Mare, un con vulcanic legendar, care de-a lungul timpului a atras nenumărați oameni de știință străini, dornici să îi descopere secretele.

Muntele cu forma unei piramide, în jurul căruia a fost înființat satul, a fost ciuruit de zeci de galerii de mină, începând din secolul al XVIII-lea. Fostele intrări în măruntaiele pământului sunt vizibile la tot pasul, în pădurea care acoperă versantul stâncos.

Ultimele galerii de mină folosite de muncitorii din satul Săcărâmb au fost zidite la mijlocul anilor 2000. După închiderea lor, mai multe construcții miniere din împrejurimi au fost dezafectate, iar din ele s-au păstrat câteva ruine.

De la poalele Calvariei, mai multe drumuri înguste și întortocheate urcă spre centrul satului, printre casele mici și grădinile înghesuite ale famiiilor de foști minieri. Aici, câteva clădiri miniere închise, unele ruinate, se înfățișează călătorilor, alături de alte intrări în adâncuri date uitării.

„Minele de la Săcărâmb și Certej s-au închis prin anii 2005 - 2006, iar mulți localnici le-au regretat. Aveau de lucru, chiar dacă munca în mină a fost grea, iar după închiderea exploatării le-a fost greu să se mai angajeze altundeva, deși aveau nevoie de vechime în muncă. Unii s-au făcut ciobani ori au plecat din sat. Cu timpul, alți localnici sau oameni veniți în zonă, mai înstăriți, au renovat casele vechi și au construit pensiuni, pentru că satul atrage turiști. Dar nu toată lumea se descurcă, Sunt case fără canalizare, fără apă, iar iernile sunt grele aici”, spune Maria, o vârstnică din satul Săcărâmb.

El Dorado din Munții Metaliferi

Minele de aur din zona Băiţa – Certej - Săcărâmb din Hunedoara au o istorie de peste trei secole, iar în epoca de pionierat a mineritului, când aurul şi metalele preţioase puteau fi găsite la adâncimi mici în galeriile dăltuite în munţi, au atras familii de mineri din mai multe colţuri ale Europei.

Minele de aur de la Săcărâmb au fost considerate în secolele XVIII – XIX cele mai rentabile din Europa. Nu numai aurul le făcea atractive, ci și varietatea de minerale descoperite în adâncurile munților formați, la fel ca și cei din zona Bradului, în urma erupțiilor vulcanice, din cele mai vechi timpuri.

În satul Săcărâmb a fost descoperit la sfârșitul secolului al XVIII-lea, unul dintre marile zăcăminte de telur din lume.

Numit în trecut şi „aurum problematicum”, metalul de culoare alb-argintie, foarte sfărâmicios, poate fi utilizat pentru obţinerea unor aliaje în industria metalurgică, dar şi în industria energetică, aero-spaţială, militară, auto şi IT. Învelişul primei bombe atomice ar fi fost realizat din telur, potrivit unor istorici.

Alături de minereurile telurice, ca nagyágitul, sylvanitul, petzitul şi altele, în zăcămintele Săcărâmbului se găseau numeroase sulfuri, cu conţinut scăzut de metale preţioase.

Zeci de minerale prețioase în zonă

Peste 40 de minerale, unele rare şi valoroase, au fost scoase la suprafaţă din adâncurile muntelui, arătau savanţii care în secolele trecute au cercetat Săcărâmbul.

Cele mai des întâlnite minereuri sulfuroase erau sulful şi calcopirita, galena, boumonitul, luciul argintiu, magnetit, marcazitul (purtător de aur), arătau autorii volumului „Condiţiile geologice şi miniere de la Nagyag”, publicat în 1885 de Societatea Ungară de Ştiinţe ale Naturii.

Numărul tipurilor de minerale indicate în zona Certejul de Sus – Săcărâmb depășește o sută de elemente potrivit mindat.org.

Până la mijlocul anilor 2000, toate exploatările din Munţii Metaliferi şi-au încetat activitatea: costurile mari de producţie, tehnologiile învechite şi mai puţin performante, lipsa potenţialului economic la vremea respectivă şi epuizarea zăcămintelor s-au numărat printre motivele care au dus la închiderea unităţilor miniere şi la disponibilizarea a mii de salariaţi.

Resursele minerale din zonă au continuat să stârnească interesul unor companii, iar mai multe câmpuri miniere au fost explorate în zona Bradului și a Certejului, aflat în vecinătatea Săcărâmbului, în vederea deschiderea unor noi exploatări la suprafață și subterane.