Arborele lui Iuda, copacul de care Iscarioteanul s-ar fi spânzurat după trădarea lui Iisus, a înflorit în Grădina Botanică din Galați

Credința spune că acesta este copacul de care s-a spânzurat Iuda dupa ce l-a vândut pe Iisus. Frumusețea lui a atras însă și alte denumiri populare, fiind considerat în unele țări „Arborele Iubirii”.

Imagini superbe cu „Arborele lui Iuda” pot fi admirate zilele acestea în Grădina Botanică din cadrul Complexului Muzeal de Științele Naturii Galați. Este un arbore exotic, în culori fascinante, originar din sudul Europei şi vestul Asiei. 

Legenda spune că acesta ar fi copacul de care s-a spânzurat Iuda după ce l-a vândut pe Iisus.

„În tradiţia creştină, numele acestui copac este legat de credinţa medievală creată pentru a explica curioasa înflorire de pe scoarţa goală care iese din ochi chiar înainte ca frunzele să apară pe ramuri. Numele său comun are puternice conotații biblice, spunându-se că sub acest arbore, Iuda și-a luat viața după ce l-a trădat pe Isus. Frumusețea lui a atras însă și alte denumiri populare, fiind considerat în unele țări Arborele Iubirii (datorită frunzelor în formă de inimă), transmit reprezentanţii Complexului Muzeal de Ştiinţe ale Naturii, într-o postare pe Facebook.

Potrivit specialiştilor, „Arborele lui Iuda” (Cercis siliquastrum) este un arbore exotic de circa 10 metri, din familia leguminoaselor, originar din sudul Europei şi vestul Asiei, cultivat ca plantă ornamentală în România. 

„Ceea ce face acest copac special este cu siguranţă înflorirea lui luxuriantă care iese mai întâi pe coaja trunchiului şi apoi pe ramuri. Florile, de fapt, apar pe scoarţa goală chiar înainte de frunze şi apoi se îngroaşă pe ramuri până când sunt învelite complet”, susţin specialiştii Grădinii Botanice din Galaţi.   

Etimologia denumirii ştiinţifice Cercis siliquastrum derivă din grecescul "kerkís" care înseamnă literal „navă spaţială” şi din latinescul "siliqua", care înseamnă „pod”. Referirea este la forma tipică alungită a fructelor pe care le face acest arbore.

Marele botanist suedez Carl Linnaeus (secolul al XVIII-lea) l-a descris pentru prima dată, dându-i și numele de Cercis siliquastrum L. (latină ,,siliqua = fruct dehiscent în formă de păstaie).