Economistul care şi-a abandonat meseria şi trăieşte boiereşte din sculptură. „Am avut o viziune şi Dumnezeu m-a ascultat“

Florin Cristea şi-a abandonat meseria de economist pentru a se dedica sculpturii în lemn, artă în care şi-a dovedit priceperea. Este apreciat în străinătate, unde vinde foarte bine.

La peste 50 de kilometri de Focşani se află satul Vizantea Mănăstirească, localitate unde trăieşte şi îşi are atelierul de lucru unul dintre artiştii sculptori de excepţie din ţară.

Florin Cristea, în vârstă de 54 de ani, este la bază economist, dar acum mai bine de 20 de ani şi-a lăsat profesia în spate şi a decis că are o altă menire pe pământ decât aceea de a sta îngropat în hârtii şi a ţine evidenţa banilor.

„Am avut o viziune, i-am văzut viaţa la apus, cu un maldăr de hârtii în faţă şi mi-am zis că nu vreau asta. Atunci i-am spus lui Dumnezeu. Şi m-a ascultat!”, ne spune Florin Cristea.

Practic, atunci a început relaţia sa specială cu modelatul lemnului, cu dalta şi ciocanul, deşi, recunoaşte, în copilărie a avut mai mult talent la pictură. Prima sa lucrare a însemnat şi primul succes.

„Am lucrat un basorelief reprezentând Bătălia de la Călugăreni dintre oastea lui Mihai Viteazul şi otomanii lui Sinan Paşa. Aveam lupta parcă în faţă, atât de inspirat am fost. A ieşit foarte bine”, povesteşte sculptorul despre lucrarea care se află acum în proprietatea unui colecţionar din Spania.

Pentru a putea investi în atelierul său de sculptură, Florin Cristea a fost nevoit să lucreze o perioadă şi  în Italia, ca muncitor, cu tot capitalul adunat cu sudoare procurându-şi uneltele de care avea nevoie să-şi facă treaba de sculptor profesionist.

Fascinat de icoane şi de esenţa icoanei, de a vedea şi a sintetiza în lucrări ceea ce alţii nu văd, Florin Cristea a dat frâu liber creaţiei, în atelierul său din satul de munte croşetând cu uneltele de cioplit sute de lucrări cu conţinut religios. Spune că toate sculpturile sale sunt complexe şi exprimă stări diferite.

„Dumnezeu l-a luat pe om părtaş la creaţie. Şi omul acela lasă o lumină dacă în inima lui există dragoste. Am satisfacţia că de pe urma mâinilor  mele rămân lucruri valoroase, pentru care voi fi pomenit, pentru că multe lucrări le-am donat la mănăstiri şi biserici”, adaugă artistul.

Mărturiseşte că mai mult decât lucrarea în sine durează pregătirea acesteia, prin rugăciune, dar şi post.

Acum câştigă suficient din valorificarea talentului cu care este înzestrat. În ultimii ani, a participat cu expoziţii personale în mai multe ţări din lume, precum Israel, Franţa şi Germania, unde lucrările sale au fost remarcate, admirate şi cumpărate. 

“Acolo sunt oameni care ştiu să aprecieze arta. Nu vreau să spun că românii ar fi altfel, dar încă nu au puterea materială necesară să dovedească acest lucru”, spune Florin Cristea. 

De altfel, îşi câştigă existenţa din vânzarea operelor sale, de promovarea artistului ocupându-se chiar fiica lui, artist fotograf, care de curând i-a realizat un catalog în limba engleză, care a ajuns la toate ambasadele importante ale Europei.