Cum s-a folosit Ceauşescu de seismul din 4 martie 1977 pentru a declanşa operaţiuni nejustificate de demolare în marile oraşe VIDEO
0În arhive se păstrează câteva documente despre seism, respectiv informări ale organelor statului, despre cele întâmplate atunci, dar cel mai important document este un film realizat de corespondentul Televiziunii Române.
Se împlininesc vineri, 4 martie, 45 de ani de la catastrofalul cutremur din 1977. De atunci, au mai existat câteva seisme mari, de peste 6 grade Richter, în 1986 şi 1990, dar niciunul nu s-a comparat cu forţa distructivă a cutremurului din 1977.
„S-a anunţat atunci, în presa vremii, că vreo 5.000 de locuinţe din întreg judeţul au fost avariate, câteva zeci au fost distruse în întregime, iar victime decedate au fost doar două, cel puţin atât s-a raportat oficial. Fotografii au fost făcute însă cu miile, dar nu pentru opinia publică, ci pentru a justifica campania de demolare ce a început după acest cutremur. Astfel sute şi mii de imobile particulare au făcut obiectul a zeci de decrete de expropriere şi au sfârşit sub roţile buldozerelor, în vreme ce vechii lor proprietari au fost cocoţaţi în blocurile socialismului triumfător”, ne spune Florin Dîrdală, istoric la arhivele Naţionale Vrancea.
Potrivit istoricului, un sfert din fostul oraş a fost nivelat şi pregătit pentru noile cartiere muncitoreşti, aici fiind instalaţi zeci de mii de tineri proveniţi din mediul rural.
În acea noapte de martie şi-au pierdut viaţa două persoane din Vrancea, o femeie din Focşani fiind lovită de o cărămidă în cap, iar un bărbat din Odobeşti a decedat după ce a intrat în comă ca urmare a problemelor cardiace.
Tot din cauza cutremurului, 23 de persoane au fost accidentate, iar alte 246 au primit asistenţă medicală de specialitate.
„Au mai fost între 20 şi 30 de persoane grav rănite, 59 de locuinţe prăbuşite total sau parţial. Amintim aici cele mai importante: Cofetăria Macul Roşu, Centrul de Librării, Cooperativa Prestarea, Magazinul Dunărea, Hotelul Vrâncioaia, Unitatea CEC din str Republicii etc . În timpul seismului, 613 familii au rămas fără adăpost, pagubele constatate s-au ridicat la 13 milioane de lei şi peste 5.000 de locuinţe particulare în întreg judeţul au fost avariate", mai precizează Florin Dîrdală.
Evident, presa locală nu a consemnat nimic despre dezastrul din 4 martie 1977, însă operatorul video amator Constantin Balaci a surprins a doua zi după cutremur situaţia din Focşani, materialul video de nouă minute aflându-se în custodia Arhivelor Naţionale-Filiala Vrancea.
Accentul în filmuleţ este pus pe clădirile care nu au rezistat seismului, dar sunt surprinse imagini şi din centrul oraşului, aflat la acel moment încă în construcţie.
Ce s-a întâmplat după cutremur
Lucrătorii de pe Şantierul de Construcţii Montaj, speriaţi de ce s-a întâmplat la Bucureşti şi de legislaţia înăsprită au început să construiască bine bine, pentru gradul nouă de seismicitate, mai ales că pe 22 martie 1977, Consiliul de Stat al R.S.R a decretat zonarea seismică a teritoriului României, potrivit unei hărţi întocmite atunci şi care privită azi cu luciditate ar da fiori oricărui om cu capul pe umeri.
„Pentru zona noastră geografică, în special cea cuprinsă între Moviliţa, Mera, Coteşti, Răstoaca şi Garoafa, având Focşaniul şi Panciu în centru, standardul decretat de specialişti pentru viitoarele construcţii trebuia să ţină cont de posibilitatea producerii unui seism nu mai mic de 9 grade. Mulţi lucrători de atunci au ajuns prin puşcării pentru câţiva saci de ciment şi acest lucru nu a fost rău, deoarece, în aceste condiţii de teroare, s-a construit bine şi temeinic", menţionează Florin Dîrdală.
Tot atunci, regimul Ceauşescu a declanşat o operaţiune concertată de demolare a zonelor istorice ale marilor oraşe din România, de multe ori nejustificat, sub pretextul că ar fi vorba de siguranţa populaţiei. Numeroase expertize pentru clădiri „incomode” (biserici, clădiri simbol ale regimului monarhist) au fost trecute pe lista neagră doar pentru că aşa a dorit stăpânirea comunistă, deşi nu avea probleme se stabilitate.
De asemenea, s-a declanşat şi o amplă campanie de demolare a cartierelor de case proprietate particulară, pentru a face loc cartierelor înghesuite de blocuri. În toate situaţiile, justificarea oficială a fost că imobilele erau şubrede. În fapt, se dorea lichidarea proprietăţii private.
Vă mai recomandăm: