VIDEO Curiozităţi din Marea Neagră, tărâmul vieţuitoarelor ciudate: peşti cu oase de smarald sau care se înroşesc în perioada de reproducere

Vieţuitoarele din adâncuri, mult prea puţin cercetate de om, reprezintă un întreg univers. În locul unde legendele spun că a avut loc potopul lui Noe trăiesc peşti ciudaţi.

În Marea Neagră trăşete una din cele mai frumoase specii marine: căluţul de mare. Mica vietate care măsoară doar 12 centimetri lungime pare o figură de şah colorată în brun - roşcat pe o parte şi mai albicioasă pe cealaltă. Înoată încet, în poziţie verticală. Căluţul de mare trăieşte cu perechea aleasă toată viaţa şi are un mod ciudat de a-şi aduce urmaşii pe lume. În lunile mai - iulie, femela leapădă icrele în punga masculului, unde sunt fecundate.

Căluţul de mare îşi poate schimba culoarea corpului pentru a se adapta mediului înconjurător şi a se feri de duşmani, iar în perioada de reproducere căluţul de mare capătă o culoare aurie. Reproducerea are loc vara, când femelele depun ponta în punga incubatoare a masculului care se deschide în această perioadă, apoi sacul se închide. Incubaţia durează 4 săptămâni. După eclozare, sacul se deschide, punând în libertate larvele, pentru ca apoi să se închidă din nou.

Dragonul sau dracul de mare reprezintă un pericol pentru om, înţepăturile devenind periculoase, uneori mortale din cauza veninului injectat. Acest venin are acţiune toxică asupra sistemului nervos. Manifestări care pot avea loc: palpitaţii, delir, stări vomitive, febră. Specia trăieşte, de regulă, pe funduri nisipoase la adâncimi de 30-100 metri, dar destul de frecvent şi la ape mai mici. 

Un alt peşte se înscrie pe lista ciudăţeniilor, având oasele de culoarea smaraldului. Zarganul este un peşte marin de suprafaţă, preferând lumina difuză. Capul este prelungit printr-un bot foarte ascuţit şi lung cu ambele maxilare prelungite în faţă sub forma unui cioc de barză. 

În categoria curiozităţi putem încadra şi ghidrinul. În perioada de reproducere masculii de ghidrin devin roşii. Ei construiesc din plante acvatice un cuib pe care îl aşează pe fundul apei. Mai multe femele, conduse pe rând de mascul depun icrele, pe care masculul le fecundează, apoi goneşte femela. El păzeşte cuibul. Ghidrinul este folosit şi pentru prepararea unui ulei medicinal, indicat contra arsurilor şi rănilor, denumit „untura de ghidrin“.

Peştele pilot trăieşte în apropierea navelor pe care le însoţeşte mult timp şi pe distanţe mari. Legătura cu rechinii s-a explicat prin aceea că pestele pilot se hrăneşte cu resturi de hrană de la aceştia, excremente sau paraziţii existenţi pe pielea acestora, de asemenea se apără cu ajutorul rechinilor de duşmani; la rândul său îi orientează pe rechini către surse de hrană. 

Rechinii, stăpânii mării

Reproducerea la rechini are multe caracteristici interesante, având în vedere că e vorba de peşti. De pildă, spre deosebire de peştii osoşi, la rechini fecundaţia este internă şi presupune o acuplare a celor doi parteneri de sexe diferite. Iarăşi spre deosebire de majoritatea peştilor osoşi (care depun un număr mare de ouă), rechinii produc un număr mic de urmaşi, dar bine dezvoltaţi. Unele specii de rechini sunt ovipare, adică depun în apă ouă din care, după câteva zile, ies pui. 

Alţi rechini sunt ovovivipari, asta însemnând că ouăle eclozează chiar în corpul femelei, după o dezvoltare de mai multe luni, iar puii sunt expulzaţi îndată după aceea. Există şi specii de rechini la care puii se dezvoltă în corpul mamei, fiind în legătură directă cu acesta, prin organe asemănătoare placentei întâlnite la mamifere. Acestea sunt deci specii care nasc pui vii.Cu un comportament singuratic, pisica de mare preferă mai ales apele puţin adânci şi îşi petrece jumătate din timp ascunsă în nisip sau în mâl. 

În timpul căutării hranei, culoarea sa îi asigură un camuflaj perfect. Ţepii veninoşi ai pisicii de mare sunt dispuşi pe coada sa lungă (uneori chiar mai lungă decât corpul), ce se aseamănă cu un bici. Dacă este deranjată, începe să lovească în jur cu coada şi ţepii ei intră în acţiune. 

Pisica de mare este o specie ovovivipară. Femelele nasc 4-6 pui, cele mari până la 12 pui. În afară de pui, femelele mai au 12-32 ouă în curs de dezvoltare. La venirea pe lume, dimensiunea micilor pisici de mare este de 18 cm.

La adâncimi de peste 200 de metri, în Marea Neagră nu mai există oxigen, ci doar hidrogen sulfurat, un gaz dizolvat în apele Mării Negre, care formează săruri metalice de culoare neagră, cum ar fi sulfura de plumb, sulfura de fier. După această adâncime, nu există viaţă. Singurele microorganisme care se dezvoltă într-un mediu fără oxigen sunt doar bacteriile. 

Miracolul venirii pe lume: momentul în care un cal de mare mascul îşi naşte puii