Un secol de arheologie dobrogeană. Cele mai importante descoperiri arheologice din judeţul Constanţa, expuse publicului
0Monumente scoase la lumină de la Tropaeum Traiani (Adamclisi), Ulmetum (Pantelimonul de Sus), Histria, Capidava, Carsium (Hârşova), Axiopolis (Cernavodă) vor putea fi admirate între 14 iulie - 20 august.
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa organizează luni, 14 iulie 2014, ora 12.00, vernisarea expoziţiei „Un secol de arheologie dobrogeană”.
Marcată de momentul împlinirii a 100 de ani de la iniţierea cercetărilor arheologice la Histria, expoziţia strânge laolaltă mărturii fotografice şi bibliografice din şase situri dobrogene care au atras interesul precursorilor
arheologiei româneşti încă de la sfârşitul secolului XIX – începutul celui următor: Tropaeum Traiani (Adamclisi), Ulmetum (Pantelimonul de Sus), Histria, Capidava, Carsium (Hârşova), Axiopolis (Cernavodă).
Imaginile evocă momente din cursul îndelungatelor cercetări arheologice desfăşutate în fiecare sit în parte, monumente scoase la lumină de-a lungul timpului, tehnici de restaurare şi de conservare, tipuri de expunere a pieselor descoperite (în muzee de sit, expunere în aer liber), oameni al căror destin s-a legat de aceste locuri, dar şi peisajele dragi lor.
Expoziţia stabileşte legătura între trecut şi prezent, alăturând imagini, oameni, monumente aflate într-o continuă evoluţie. Expoziţia va fi deschisă publicului în perioada 14 iulie - 20 august 2014.
Cetatea Histria, primul oraş de pe teritoriul României, este situată aproape de localitatea Istria, la 65 de kilometri de Constanţa. Prima colonie grecească de la Pontul Euxin se întinde pe 67 de hectare.
Ea a fost întemeiată la mijlocul secolului VII î. Hr. de colonişti veniţi din Milet. În decursul celor peste 1.300 de ani de locuire neîntreruptă, oraşul construit pe ţărmul actualului Sinoe a fost apărat de 5 ziduri de incintă succesive, corespunzând marilor etape istorice traversate de-a lungul existenţei sale. În 1914, marele arheolog Vasile Pârvan a început cercetarea străvechii aşezări.
Tropaeum Traiani, ridicat în cinstea împăratului Traian, pentru a comemora victoria romanilor asupra dacilor în anul 102 d.Hr. a fost reconstituit în 1977, după unul dintre modelele ipotetice ale vechiului eficiciu aflat în ruine. În muzeul adăpostit în interiorul acestuia se găsesc părţi din monumentul original.
Cetatea Capidava
Cetatea Capidava este situată pe malul Dunării. Fortul a fost construit pe vremea împăratului Traian, ca parte din sistemul roman defensiv. Capidava, care înseamnă „cetatea de la cotitură“, se află pe un masiv stâncos, de unde Dunărea poate fi observată până hăt-departe. Fluviul are ostroave frumoase şi la Capidava, şi la Topalu, şi la satul Dunărea care-i poartă numele.
Cetatea Carsisum este menţionată frecvent în toate documentele antichităţii începând din secolul al II-lea cu numele de Carsum, Carsio, Carso, Carsos. Cel mai probabil, toponimul are origine tracică şi este legat de aspectul stâncos al locului.
Sursele istorice indică distrugerea repetată a cetăţii şi refacerea ei în timpul împăraţilor Constantin cel Mare şi Justinian.
După încheierea vieţii romano-bizantine la Dunărea de Jos începe istoria cetăţii medievale de la Hârşova. În secolul al X-lea aceasta este reconstruită de bizantini şi mai târziu de genovezi. Între secolul al XV-lea şi prima parte a secolului al XIX-lea este stăpânită de turci.
Potrivit cronicarului Evlia Celebi, localitatea a figurat în documentele otomane cu numele de Harisova. Cetatea medievală este mai bine cunoscută pentru această perioadă datorită documentelor istorice şi faptului că urmele zidului de incintă care apăra oraşul, pe o suprafaţă de cca 24 ha, se văd în mai multe locuri astăzi.
Cetatea a fost apoi teatrul unor sângeroase confruntări între Imperiul Otoman şi Imperiul Ţarist, suferind numeroase distrugeri. Prin pacea de la Adrianopol, Poarta este obligată să dărâme fortificaţiile de pe malul drept al Dunării, iar cetatea este aruncată în aer. Pe locul ei se clădeşte Hârşova modernă.
Din ruinele cetăţii, astăzi, se mai văd câteva ziduri impunătoare. „Turnul comadantului”, pe latura de nord a incintei mici, se păstrează pe înălţimea de peste 9 m. La Dunăre, un zid monumental, lung de 40 m, marchează zona în care a activat portul din antichitate până la distrugerea cetăţii, vreme de 17-18 secole.
Vă mai recomandăm:
Comori de Grigorescu, Tonitza şi Ressu la muzeul din Topalu
FOTO VIDEO Înapoi spre rădăcinile neamului românesc, la pas pe tărâmul apostolului Andrei