Povestea impresionantă și emoționantă a deținutului care a lăsat un bilet în zidurile Cazinoului din Constanța. Mesajul, găsit după 70 de ani

În zidurile Cazinoului din Constanța s-a găsit o nouă dovadă a faptului că la renovarea clădirii-simbol a Constanței au lucrat deținuții politic. Este vorba de un bilet scris de zidarul Julius Marton, descoperit după 70 de ani.

 „Iubite prieten ce vei găsi aceste rânduri, Dumnezeu să te binecuvânteze. Sunt aici ca deținut politic din 1951, 16 Vll (iulie), până (acum) 1952, V (mai), fiind zidar și dulgher la muncă. Am fost condamnat la 9 ani și de la 10 a l-a (ianuarie) 1949 viața mea este în mâinile Domnului, căci liber nu voi fi prea curând. Dar Dumnezeu este milostiv. Cu salutări, Marton Iulius, domiciliat la Heltau-Cisnădie, lângă Hermannstadt-Sibiu", scria, în limba germană, Iuliu Marton, în anul 1952.

La Cisnădie, Primăria orașului nu deține date despre familia Márton, iar arhiva orașului a fost arsă la Revoluție. La Biserica Evanghelică, însă, jurnaliștii de Press Hub, care au plecat să dea de urma copiilor fostului zidar, au găsit fișa familială ținută în evidențele bisericești.

Datele de arhivă spun că Julius Marton s-a născut la 7 mai 1902, în Wallendorf-Bistrița, și a murit la 3 octombrie 1971. El s-a căsătorit la 25 de ani cu Hermine König, născută în 1908 și decedată în 1989. Împreună au avut șase copii: Hermine, Iulius, Hilda, Irene, Gerhart și Erica. Gerhart a murit la un an de la naștere. Copiii săi au emigrat în Germania, ultima fiică murind în 2021.

În arhiva Casei Teutsch din Sibiu, numele lui Márton nu este pe lista deportaților din Cisnădie: „Probabil că a fost prizonier de război în lagărele din Germania, de unde o fi încercat să vină acasă și a fost prins”, a spus dr. Gerhild Rudolf, referent cultural la Casa Teutsch.

Fiica sa, trimisă în lagărele de muncă din URSS

Pe listele deportărilor, apare Hermine Marton, fiica cea mare a lui Julius Marton, trimisă în lagărele de muncă forțată în URSS în 13 ianuarie 1945 și repatriată în 1946.

Iulius Marton a fost înmormântat în cimitirul din Cisnădie. „La mormântul lui nu sunt semne că ar fi trecut de curând cineva“, scriu jurnaliștii de la Press Hub.

Cazinoul, renovat după război

În anul 1951, 100 de deţinuţi de la una dintre coloniile Canalului Dunăre - Marea Neagră au fost duşi la Cazinoul bombardat şi, timp de un an, au muncit acolo restaurând construcţia bombardată în anul 1944. 

Lucrările de renovare au fost coordonate de doi arhitecţi în zeghe: Ion Cristodulo şi Constantin Joja.

Nu este pentru prima dată când în tencuiala Cazinoului au fost găsite bilețele. Printre resturile de tencuială care au fost date jos pentru a se decoperta fereastra, a fost găsită bucăţica de sac scrisă de deţinuţii din anul 1951, când coordonator era arhitectul-deţinut Constantin Joja.

Mesajul era scris pe o bucăţică de hârtie ruptă dintr-un sac de ciment: „Acest Cazinou este lucrat de către deţinuţi politici din anul 1951 luna 31 Decembrie. Condusă de Arhitectu Jojea Constantin. Echipa de stucatori condusă de Rusu A. Ioan, Botoş Dumitru jud Arad, Jercan Constantin, Ciscău Gheorghe, Coraş Ionel, Voicilă Nicolae, Sava Nicolae, Pop Ioan, Vlădescu Ilie, Hosu Petre, Hosu Ghegor, Anastasiu Ştefan, Gorbovan Gh., Bamer Fidel şi Morton Iuliu“.