Mesajul tulburător de la proteste: „24 Decembrie 1989. Ai murit degeaba, tată“. Sacrificiul unui erou-martir născut în oraşul ministrului „Altă-întrebare“
0„24 decembrie 1989. Ai murit degeaba, tată“. Mesajul scris de Florian Călin pe pancarta cu care a participat la protestele de la Constanţa ascunde o tragedie care a marcat viaţa familiei pentru totdeauna. Nu doar copiii eroului-martir Adrian Călin au suferit după moartea sa, ci şi copiii copiilor lui, care nu l-au cunoscut şi simt lipsa unui bunic.
În decembrie 1989, Adrian Călin (32 ani), muncitor la fabrica de pâine din Constanţa, era capul unei familii numeroase. S-a născut la Caracal, chiar în oraşul de baştină al ministrului Justiţiei Florin Iordache, cel care aplică politica PSD privind modificarea gravă a legislaţiei penale în favorea corupţiei.
Adrian lăsase în urmă o căsnicie din care plecase cu băiatul său Florian. La Constanţa s-a recăsătorit cu Eugenia, care avea şi ea un fiu. Împreună au avut doi copii, o fată şi-un băiat. Locuiau cu toţii într-un mic apartament din cartierul Tomis Nord. Bărbatul lucrase ca docher în port şi era bucuros că slujba de la Pâine îl ajută să-şi întreţină casa.
Trimis la execuţie
În ziua de 24 decembrie 1989, fostul docher s-a alăturat forţelor de ordine care alcătuiau dispozitivul de pază din cartierul constănţean. Armata se instalase pe un maidan din spatele blocurilor, în zona Brotăcei şi supraveghea zona. Adrian era bine făcut, vânjos şi puternic, astfel că atunci când a fost semnalată existenţa unui apartament învecinat din care se trăgea, s-a oferit să meargă acolo împreună cu un soldat şi un alt voluntar. Familia lui stătea 3 blocuri mai departe.
Civilii au pătruns întâi, apoi militarul. Au spart uşa apartamentului şi când au intrat în locuinţă, o rafală venită pe geam l-a lovit pe Adrian în gât şi în piept. Celălalt civil a fost rănit uşor.
În panica şi spaima care stăpâneau lumea, un episod absurd s-a întâmplat: oamenii veniţi buluc l-au luat pe Adrian drept terorist. Avea mustaţă şi purta un costum de blugi cumpărat de când lucra în port, ceea ce îl făcea suspect.
„Până s-a dezmeticit lumea, tata a fost bătut, aşa rănit de moarte cum era. L-au recunoscut nişte oameni din cartier care l-au scăpat de furia mulţimii: <Staţi, că e nea Adi!>. Aşa că nu a murit călcat în picioare, ci la spital din cauza rănilor“.
Nevinovăţia a trebuit demonstrată
Moartea stâlpului casei a zguduit lumea celor patru copii, care aveau vârste între 12 şi 3 ani. Fetiţa cea mică a fost dată unei mătuşe în grijă, iar văduva a început să bată la uşile autorităţilor pentru dosarul de urmaş. A fost o anchetă de durată, făcută de Parchetul Militar, cu martori şi declaraţii care să ateste că Adrian Călin nu a fost terorist. În apartamentul acela n-a fost găsit niciun post de tragere, deci nu se ştie nici acum ce s-a întâmplat. „Auzisem ceva de un dispozitiv care să simuleze împuşcături, lumea spunea că Despa, un colonel de Securitate, era prin zonă şi îl montase acolo… dar niciodată nu s-a descoperit adevărul“, oftează Florian.
În analele Revoluţiei, eroul-martir Adrian Călin (foto), născut la 3.10.1957, figurează ca fiind împuşcat în zona cervicală, cu fractură de coloană, la CET Palas - în partea cealaltă a oraşului. Amănunte despre împrejurările în care a murit nu sunt redate nicăieri. „A fost o greşeală a Armatei şi n-au ştiut cum s-o mai acopere. Ne-am trezit că a trebuit să demonstrăm noi nevinovăţia tatălui meu”, îşi înăbuşă revolta Florian.
Adrian, nepotul lui Adrian
Caută să nu mai detalieze greutăţile imense prin care au trecut, după dispariţia tatălui. „Mama s-a chinuit cu toate. A fost foarte greu, foarte greu... Ne-au ajutat mult cei de la Asociaţie“, spune Florian Călin, devenit el acum sprijinul familiei.
A fost şofer de TIR şi conduce de câţiva ani o mică afacere. Are doi copii: unul de 9 ani, unul de 5 ani. Cel mare l-a ajutat la pancartă, tatăl a scris-o, fiul a completat-o cu culori, poza bunicului, fundiţa tricoloră. Băiatul poartă numele bunicului Adrian şi la proteste a purtat alături de tatăl său un steag tricolor.
„Am ieşit la proteste pentru că sunt revoltat. Doamne fereşte să fie iar Revoluţie! Să moară oameni, să moară tineri, să rămână copii orfani... Nu vreau să stârnesc mila nimănui cu mesajul meu. O să fiu în fiecare zi la protest, iar sâmbătă mergem la Bucureşti, în Piaţa Victoriei. Tatăl meu n-a fost întâmplător în stradă la Revoluţie, a vrut să facă o ţară mai bună. Iar ce se întâmplă acum este exact ceea ce el nu şi-a dorit“, ştie Florian.
Este bucuros, însă, de ceva: singurul său prieten pesedist a venit cu ei, pentru prima dată, la proteste.
Iar micul Adrian a stat la manifestaţie de la început până la sfârşit, ca un bărbat, purtând tricolorul şi privindu-şi tatăl cum duce pancarta, ca pe o cruce ţinută deasupra tuturor. De acolo priveşte, din poza alb-negru, uşor întrebător, un român erou, mort ca un martir.
Florian Călin (dreapta) şi pancarta sa Sursa foto Facebook Valentin Voiculescu
Pe aceeaşi temă:
Cel mai mare protest de la Constanţa. Aproape 10.000 oameni au demonstrat împotriva Guvernului PSD