Memorandumul prezentat lui Hitler: „Transilvania este datoria noastră faţă de noi înşine şi nu va fi un singur român care să nu moară pentru ea“

Cu prilejul întâlnirii pe care a avut-o la Berlin cu Hitler, mareşalul Ion Antonescu a prezentat un Momerandum întocmit de Mihai Antonescu în care se releva contribuţia României la război, se solicita ajutor pentru dezvoltarea economiei şi înzestrarea armatei şi soluţionarea raporturilor cu statele vecine, în special cu Ungaria.

Istoricul Alesandru Duţu ne supune atenţiei o parte distinctă a Memorandumului care se referea la problema teritoriului românesc ocupat de Ungaria în 1940: 

„Dar poporul român are o misiune şi faţă de el însuşi: Transilvania. Poporul român s-a născut în Carpaţii Daciei, a trăit în unitatea geopolitică a Daciei, pe care nici Imperiul Roman unificator nu a înlăturat-o şi nici invaziile nu l-au putut îndepărta. Singur, lovit de veacuri, invazii şi imperialisme, el a înfruntat aci toate primejdiile şi aci va muri. Transilvania nu este un pământ, un teritoriu, este leagănul românilor, este sufletul nostru.

Cum nu poţi scoate pe Niebelungi şi pe luptătorii lui Adolf Hitler din valea Rinului, nicio forţă de pe lume nu ne va scoate din podişul Transilvaniei. Ceea ce n-au putut face slavii, turcii şi ruşii, nimeni nu va izbuti. Poporul român luptă azi în contra slavismului şi a comunismului, dar mâine el va trebui să lupte în contra acelora care i-au luat pământul fără luptă. Transilvania este datoria noastră faţă de noi înşine şi nu va fi un singur român care să nu moară pentru ea. Mai bine să ne prăbuşim într-o luptă dreptă, decât să trăim veacuri în ruşinea nedreptăţii“, spunea Antonescu.

Ţara noastră a participat cu 91,5% din efectivele sale la campania în contra URSS şi a cheltuit 200 miliarde lei pentru pregătirea şi susţinerea acestui război. România a pus la dispoziţia Germaniei 2 672 000 tone de petrol, dându-şi ultimele rezerve de benzină ale propriei sale aviaţii şi impunând privaţiunile cele mai drastice populaţiei sale. Producţia întinsă până la epuizarea rezervelor şi păcura românească au avut un rol hotărâtor în susţinerea războiului şi acţiunea din Mediterana.

Armata română a angajat efectiv în luptă circa 387 000 oameni, cu 22 000 ofiţeri şi circa 18 000 subofiţeri. Aproape un sfert din efectivele angajate şi-au dat tributul de sânge (morţi, răniţi şi dispăruţi), adică 5 447 ofiţeri (25%), 2 331 subofiţeri (13%) şi 126 358 dispăruţi (22%), fără a socoti şi pierderile de la 1 ianuarie până azi, conform „Antonescu – Hitler. Corespondenţă şi întâlniri inedite (1940-1944)“, vol. I, Editura Cozia, Bucureşti, 1991. 

Vă mai recomandăm:

Istoria miilor de români care au luptat voluntar pentru Armata Germană în ultimele zile ale celui de-Al Doilea Război Mondial

Povestea ultimului supravieţuitor român al Primului Război Mondial. A murit uitat de stat, în cel mai crunt anonimat

Eroul de pe frontul de Est decorat de mareşalul Ion Antonescu. „De trei ori am pus pistolul la tâmplă şi am vrut să mă împuşc“

Poveştile impresionante ale eroinelor în halate albe din spatele frontului: „Am tratat şi români, şi nemţi, şi ruşi“

Suferinţele unui ofiţer român în lagărul sovietic Oranki. „Şocul a fost când am văzut căruţe trase de români înhămaţi. Nu a fost o zi în care să nu-mi fie foame“

Distrugătoarele României, aşii Marinei care au ajuns la fier vechi din cauza ruşilor. Navele erau mai bine echipate şi mai rapide decât cele pe care le avem azi