Lazii: povestea dobrogenilor uitaţi. Misterul apariţiei unei aşezări de pe malul Mării Negre

La începutul sec.XIX, în timpul războaielor sângeroase dintre turci şi ruşi, lazii au migrat pe meleaguri dobrogene. Ei au întemeiat aşezarea Lazu, căruia i se spunea Laz Mahale sau mahalaua lazilor.

Imperiul Otoman a încercat să populeze Dobrogea cu pescari turci, etnie care să creeze un model cultural islamic în zona Lacului Razelm, însă nu a reuşit. Turcii au adus apoi alţi colonişti, între care arabi, tătari, ţigani şi lazi. În acest tip de relaţie, găgăuzii se pare că sunt rude ale lazilor, precizează  profesorul de ştiinţe politice Enache Tuşa în lucrarea „Cultura politică în cadrul identităţilor etno-politice dobrogene“.

Otomanii au tradus vechile denumiri în turceşte, fie dându-le nume turco-tătare, fie păstrând denumirile vechi. Cert este faptul că ei au schimbat înfăţăşarea toponimică a Dobrogei în dauna celei româneşti, care a rămas, totuşi, puternică.

Cu toate aceste aspecte, în Dobrogea, sub stăpânire tomană n-a avut efecte totale niciodată acest proces de islamizare, întrucât comunităţile creştine au păstrat cu străşnicie tradiţiile etniilor proprii.

Primii lazi au ajuns în Dobrogea pe mare, fiind buni navigatori şi constructori de corăbii. Au fost atraşi de abundenţa de lemn din pădurile Tulcei şi Babadagului, ocupându-se cu exploatarea şi exportul acestuia către Contantinopol şi mai târziu, către Comisia Europeană a Dunării, scrie Nicolae Ariton în Misterele Dunării.

Interzicerea exploatării lemnului de către autorităţile tulcene, din cauza distrugerii aproape complete a pădurilor din zonă, a făcut ca şi grupurile de lazi să-şi schimbe ocupaţia. Se pare că s-au deplasat către Brăila, unde treceau frecvent în Moldova, mai ales în Galaţi, unde sub ameninţarea flintelor şi iataganelor îi obligau pe negustori să le vândă marfa la preţuri ridicol de mici.

Afirmau în faţa acestora că sunt foşti ieniceri (corp de armată desfiinţat sângeros în anul 1826), de obicei, fiind suficient pentru a stârni panică printre paşnicii negustori moldavi.

Alte grupuri de lazi s-au stabilit în zona Constanţei şi a Isaccei, ocupându-se cu cultivarea tutunului, în care erau pricepuţi.

În drumul spre sudul litoralului, la ieşire din Constanţa, există o mică aşezare, numită Lazu, întemeiată de aceşti lazi, căruia i se spunea Laz Mahale, sau mahalaua lazilor. Ei au fost catalogaţi de către creştini drept turci, chiar dacă lazii vorbeau o limbă mai apropiată degrabă de georgiană.

După Războiul de Independenţă şi alipirea Dobrogei de România, mulţi musulmani, printre care şi numeroşi lazi, au părăsit ţinutul, emigrând în Turcia.

De altfel, istoricii otomani le-au negat de-a lungul timpului identitatea proprie, considerându-i parte a marelui popor turc.

De pe urma acestui neam misterios, judeţul Constanţa a rămas cu Lazu, o aşezare întemeiată de un popor condamnat la dispariţie.

Vă mai recomandăm:

De ce eşti baistruc? Cuvinte ciudate ale dobrogenilor pe care niciun alt român nu le pricepe  - ce înseamnă „buhalcă”, „ciortan”sau „ghionder”

Ideea genială prin care creştinii dobrogeni au păcălit stăpânirea otomană. Biserica îngropată din Istria, unică în România

Sfinxul din Dobrogea, uimitoarea creaţie a naturii. Măcin, locul unde se găsesc roci pe care călcau primii dinozauri

Secretele casei de la ţară, spuse de un arhitect restaurator din Dobrogea. Cum să ai căminul ideal într-un sătuc ascuns de lume

Dobrogea anilor '30: Călătoria profesorului Călinescu în Ţara lui Sfarmă Piatră, a smochinilor şi a cămilelor cu două cocoaşe

Oraşe dispărute din România. Ester, aşezarea înfloritoare din Dobrogea, consemnată în expediţia sultanului Soliman Magnificul

Tur virtual la Mănăstirea Sf. Andrei, locul unde apostolul a propovăduit cuvântul Domnului pe meleagurile dobrogene