Istoria celei mai mari tabere legionare din ţară. Adepţii Gărzii de Fier trebuia să treacă pe la Carmen Sylva dacă voiau să ajungă comandanţi

Cea mai eficientă formă de propagandă pe care au promovat-o legionarii în anii 1934 – 1937 au fost taberele de muncă. Cel mai mare şantier a fost în judeţul Constanţa, la Carmen Sylva.

„Ideea nu era originală. În Italia, asanarea lacurilor pontinice, pusă în scenă cu efect publicitar de către Mussolini, stârnise mare interes. în Germania exista munca obştească. Tabăra de muncă, în varianta românească, trebuia să fie un fel de falanster, o celulă a noii societăţi“, scrie prof. dr. Sorin Oane în Historia. 

„Tabăra este o cetate ideală, unde nu există antagonism între generaţii şi între clasele sociale. Tabăra este o şcoală în care creşte şi a crescut numai în câţiva ani de zile, cu puteri nebănuite încă, românismul. La sfârşit, tabăra e o imensă mănăstire în aer liber, în care se roagă legionarii pentru întregul neam", era deviza lor.

Cei care participau la asemenea tabere primeau o diplomă în care era menţionat locul şi timpul cât a muncit fiecare, cum s-a comportat şi ce aptitudini are ca muncitor şi comandant. Începând din 1935 niciun legionar nu putea accede la funcţiile de conducere din partid dacă nu poseda o astfel de diplomă. Taberele de muncă legionare au elaborat proiecte care altădată fuseseră teme electorale ale liberalilor sau ale naţional-ţăraniştilor. 

Pe tot cuprinsul ţării, între anii 1933-1937, au fost presărate tabere de muncă voluntară ale Partidului "Totul pentru ţară", care reparau podurile din sate, drumuri şi biserici, construiau stăvilare, săpau fântâni şi lucrau pentru solidaritatea colectivă şi naţională. 

La Carmen Sylva, actuala staţiune Eforie, a fost cea mai mare tabără de muncă legionară în anul 1935. Aici au lucrat aproximativ 800 de legionari. Au fost construite şapte cabane, un kilometru de şosea, terase, drum de automobile, trei fântâni. Au fost consolidate malurile, canale pentru scurgerea apelor, ziduri, turnuri etc. 

Tabăra a fost vizitată la un moment dat de Nae Ionescu şi alţi oameni de cultură. Tabăra a fost instalată în apropierea vilei în care îşi petrecea concediul Elena Lupescu. Poliţia a admis o astfel de vecinătate considerând că nu există niciun pericol pentru favorita regelui.  

Alte tabere legionare funcţionau în Maramureş, Buzău, Vâlcea, Sibiu, Arad, Prahova. Numărul taberelor de muncă a crescut de la 4, în 1934, la 50, în 1936, în acest an existând alte 500 de şantiere mai mici.

Taberele de muncă au fost invenţia partidului „Totul pentru ţară“ al lui Zizi Cantacuzino, apărut după dizolvarea „Gărzii de Fier“.  

Vă mai recomandăm:

Fraţii Dumitru şi Nicolae Fudulea, liderii mişcării de rezistenţă anticomunistă din Tulcea

Gogu Puiu, liderul mişcării anticomuniste din Dobrogea. Haiducii Dobrogei îşi aveau centrele de rezistenţă în Babadag şi Delta Dunării

FOTO Mărturii şi documente despre maşina de tortură a Securităţii. Cine erau „Haiducii Dobrogei“

Straja de la Canalul Dunăre - Marea Neagră, vestigiu al comunismului

„Statuia Libertăţii“ a românilor, lăsată pradă hoţilor. Monumentul Tineretului de la Straja este demontat bucată cu bucată

POMENIRE Mănăstirea martirilor de la Canal şi-a serbat hramul: Duminica Sfinţilor Români

FOTO Femeile, victime şi călăi în lagărul de muncă forţată de la Canal

FOTO VIDEO Canalul Dunăre-Marea Neagră, gulagul comunist al Dobrogei