Există sau nu sufletul-pereche? Legenda fiinţelor androgine cu o singură inimă – mit desfiinţat de psihologi
0Mintea umană face foarte multe scenarii despre sufletul-pereche, iar când nu se întâmplă aşa cum ei şi l-au imaginat, oamenii sunt nefericiţi şi dau vina pe partenerul de viaţă.
Legenda sufletului-pereche vine de la filosoful grec Platon, care spunea că oamenii erau cândva fiinţe androgine, cu trăsături atât feminine, cât şi masculine, uniţi la propriu, spate în spate, având o singură inimă.
Când zeii au văzut ce puternici sunt, au hotărât să-i despartă. Durerea pierderii jumătăţii i-a impresionat până şi pe zei şi astfel l-au dăruit omenirii pe Eros, să-i ajute pe oameni să se găsească unii pe alţii.
De când au fost despărţiţi, oamenii pierd uneori o viaţă întreagă aşteptând sufletul pereche, iar în final sunt nefericiţi. Ei îşi imaginează că undeva, pe planeta asta, există sufletul lor pereche şi, dacă-l găsesc, sunt fericiţi până la adânci bătrâneţi.
Psihologul constănţean Iuliana Fulaş spune că nu există sufletul-pereche. „Nefericirea vine nu pentru că noi nu găsim sufletul-pereche, ci pentru că nu facem ceea ce trebuie într-o relaţie. Există credinţa că sufletul pereche ne aduce fericirea pe tavă. Iubirea, dar şi suferinţa, fac parte din orice relaţie. În orice cuplu există nevoi ce aşteaptă să fie împlinite. Dar aceste nevoi nu se pot împlini automat, fără ca noi să facem nimic“, spune specialistul.
Comunicarea, secretul unei relaţii
Psihologul este de părere că nevoile trebuie comunicate celuilalt. „Mai există următoarea credinţă despre sufletul-pereche: «Nu e nevoie să-i spun nimic, trebuie să ştie ce vreau». Sigur că este nevoie să-I comunici ce vrei, nimeni nu poate ghici ce nevoi ai. Unii oameni sunt receptivi, dar şi ei pot da greş de nenumărate ori, aşa încât nevoile trebuie comunicate, nu ghicite“, este de părere psihologul.
Practic, când trăim o iubire intensă, credem că am găsit jumătatea, sau sufeltul-pereche. În realitate, spune Iuliana Fulaş, reactualizăm sentimente infantile şi scheme relaţionale formate în copilăria noatră, prin înlocuirea unei personae din trecutul nostru (tatăl sau bunicul) cu actualul iubit, faţă de care simţim o atracţie puternică.
„Te ştiu de-o viaţă“
Persoanele de care ne îndrăgostim seamănă şi ne amintesc, inconştient, de acele personae din copilăria noastră. Ne îndrăgostim pentru că acel cineva seamănă cu altcineva. Acest fenomen se numeşte transfer. Transferul este explicaţia pentru acele trăiri de genul «Te ştiu de-o viaţă», «Simt că eşti sufletul meu pereche». Transferul este un proces inconştient prin care se „transferă” în celălalt gânduri şi emoţii care aparţin reprezentărilor unor personae de care am fost ataşaţ în copilărie (mama, tata, bunicul, bunica). Iar când simţim aceste trăiri, care sunt puternice, credem că am întâlnit jumătatea sau sufletul pereche.
Suflet-pereche temporar
Când ne despărţim, simţim că se rupe ceva în noi. Această durere o confundăm cu pierderea sufletului-pereche, dar este doar dependenţă.
În realitate, fiecare partener este un suflet-pereche temporar, potrivit pentru nevoile noastre din momentul respective. Unele persoane intră în viaţa noastră pentru o vreme, iar altele pentru totdeauna.
Vă mai recomandăm: