Documentul inedit prin care Primăria Constanţa dona suma obţinută în urma unui spectacol lui Mihai Eminescu
0Arhivele Naţionale ale României au publicat de ziua poetului Mihai Eminescu documente inedite în care descoperim ipostaze mai puţin cunoscute ale acestei personalităţi complexe (poet, bibliotecar, inspector şcolar).
În registrul nr. 81/1850 din Colecţia de stare de civilă al oraşului Botoşani, la a treia rubrică din anul 1850, se consemnează naşterea lui Mihail, fiul lui Gheorghe şi al Ralucăi Iminovici, din categoria socială a proprietarilor, la data de 15 ianuarie (stil vechi).
Totodată, Arhivele Naţionale au făcut publice câteva manuscrise ale unor poezii ale marelui poet Mihai Eminescu.
Un alt document datat la 19 septembrie 1887 a fost eliberat de Primăria Constanţa, care înaintează Primăriei Botoşani suma de 175 de lei, reprezentând încasări ale spectacolelor de teatru susţinute de artistul I. D. Ionescu, donaţii în folosul poetului Mihai Eminescu, aflat sub tratament.
Documentele care fac parte din fondul personal Mihai Eminescu, fondul Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, fondul Primăria oraşului Botoşani.
SJAN Botosani, colectia Stare civila, orasul Botosani, reg. 81-1850
Manuscris al poeziei „La mijloc de codru…”. ANR, SANIC, fond personal Mihai Emiescu, dosar I 16, f. 1
Manuscrisul poeziei „Grecia”. ANR, SANIC, fond personal Mihai Eminescu, dosar I 20, f. 1
ANR, SJAN Botoşani, fond Primăria comunei Botoşani, dosar 47 - 1877, f. 1
În iunie 1882, Mihai Eminescu a petrecut aproximativ zece zile la Constanţa, în singura sa sosire la mare. Dr. Dorin Popescu, preşedintele Asociaţiei „Casa Mării Negre“ spune că deplasarea sa la Tomis este deja certă, fiind scoasă din zona mitică de schimbul epistolar dintre Eminescu şi Veronica Micle, devoalat prin corespondenţa publicată de Editura Polirom cu titlul „Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit“ (Corespondenţă inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle, Scrisori din arhiva familiei Graziella şi Vasile Grigorcea).
Iată câteva fragmente din scrisorile trimise de către Mihai Eminescu Veronicăi Micle de la Constanţa şi (ulterior) de la Bucureşti, la finele lunii iunie 1882, la revenirea sa de la Tomis:
„Constanta, 16 iunie 1882
Draga mea Veronică,
Iartă-mă că nu ţi-am scris de atâta timp, dar am întârziat la Giurgiu, la Costinescu, unde am scăpat o dată vaporul, care nu pleacă decât de trei ori pe săptămână, şi am venit aci, unde poşta nu pleacă în toate zilele. Am venit ieri şi am făcut deja două băi de mare, cari promit a-mi face mult bine, deşi pe-aici e frig încă şi apa mării nu e destul de caldă pentru băi. De-aceea sunt unul din cei dentâi sosiţi aci pentru băi şi nimeni nu se scaldă încă afară de mine. N-o să stau aci decât vro zece zile şi apoi iar mă-ntorc la Bucureşti. O să mă-ntrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntâia oară? Efectul unei nemărginiri pururea mişcate. Dar, abia de două zile aici, n-am văzut-o în toate feţele căci ea e schimbăcioasă la coloare şi în mişcări, de unde unii autori o şi compară cu femeia. Costanţa sau Chiustenge este un mic orăşel, dar îndestul de frumos. Nu are a face deloc cu Rusciucul.
Casele au oarecare eleganţă în clădirea lor, căci piatra e ieftină aci şi clădirile sunt din piatră pătrată, iar primăria, de când stăpânesc românii şi există un consiliu comunal, a făcut foarte mult pentru orânduiala şi înfrumuseţarea oraşului. O terasă pe ţărmul înalt dă o frumoasă privelişte pe toată întinderea mării şi, când luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă, care pluteşte pe-o parte a apei. Restul rămâne în întunerec, şi noaptea marea îşi merită numele ei de neagră. Viaţa e cam scumpă aci, dar nu atât de exagerat de scumpă precum mi se descria, mai ales de când s-au deschis câteva oteluri. La anul să ştii că venim amândoi aci, căci băile de mare întăresc şi grăbesc bătăile inimei. Cu toate că omul pare a întineri de ele, privirea mării linişteşte, mai ales sufletele furtunoase. Şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putinţă, te sărut cu dulce, draga mea Veronică, şi rămân al tău Eminescu.
Adresa mea: Chiustenge (Constanţa) Hôtel d’Angleterre”
Vă mai recomandăm: