Cum a reuşit ţara noastră în urmă cu un secol să intre în posesia unei nave moderne, pe care a numit-o „România Mare“

În urmă cu un secol, România a comandat o şalupă pe care a numit-o „România Mare“, pentru a cinsti Unirea de la 1918. Nava a fost construită în SUA

În anul 1918, o şalupă construită în şantierele din SUA intra în posesia noului stat român. În semn de respect, ea a fost numită „România Mare“. Corpul şi puntea ambarcaţiunii erau din lemn, lungimea era de 24 metri şi prindea o viteză de 25 km/ h, scriu Corina Apostoleanu şi Constantin Cumpănă în cartea „Amintiri despre o flotă pierdută“.

Un alt eveniment avea să aducă înapoi României, tot în anul 1918, vaporul de pasageri „Regele Carol I“. Construit la Glasgow, Anglia, prima navă modernă a Serviciului Maritim Român a fost capturată şi sechestrată la Batumi în numele Comisariatului Transcaucazian, în timpul revoluţiei ruse.

În cele din urmă reuşind să evadeze cu concursul ofiţerilor ruşi de la bord şi să ajungă la Sulina la 31 martie 1918, iar la 1 aprilie 1918, a intrat în port. Primul care a păşit pe punte a fost comandorul Eugeniu Botez (Jean Bart), căpitanul portului Sulina.

Până la începutul Primului Război Mondial, „Regele Carol I” a deservit linia Constanţa-Constantinopol-Dardanele-Smirna-Pireu-Alexandria, cu unele modificări sezoniere precum escale la Haiffa sau Beirut, plecările fiind săptămânale.

După încheierea primului război mondial, „Regele Carol I“ a reluat rutele de pasageri Constanţa-Varna-Istanbul-Salonic, iar după începutul celui de-al Doilea Război Mondial şi intrarea Italiei în război, doar ruta Constanţa-Istanbul.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, vasul a fost rechiziţionat de Marina Militară, fiind transformat în crucişător auxiliar puitor de mine. Întreaga navă, albă la origine, a fost desenată în culori de camuflaj.

În perioada 16-19 iunie 1941, vasul a executat un baraj de mine în largul litoralului românesc, între Capul Midia şi Tuzla, alături de „Amiral Murgescu“. Barajele din faţa oraşului Constanţa şi-au arătat eficienţa pe 26 Iunie 1941, provocând scufundarea distrugătorului sovietic „Moscova“ şi avarierea crucişătorului „Vorosilov“.

În perioada 7-16 octombrie 1941, o grupare formata din puitoarele de mine „Regele Carol I” , „Dacia”, „Amiral Murgescu”, canonierele „Ghiculescu” si „Dumitrescu”, torpiloarele „Sborul”, „Zmeul” si „Naluca” au executat operaţiuni de minare în apele Bulgariei prin instalarea a cinci baraje de mine. La începutul lunii decembrie 1941, noi baraje de mine au fost instalate în zona Azabla.

În timpul îndeplinirii acestei misiuni, crucişătorul auxiliar „Regele Carol I” s-a scufundat la 10 octombrie 1941 în golful Varna, în urma exploziei unei mine. Atunci, 21 de marinari şi-au pierdut viaţa.