Clerul despre Răscoala din 1907: „Nenorocitele mișcări ale populației rurale din Moldova de Sus“

Clerul, speriat că mișcările țărănești s-ar putea extinde în întreaga țară, a luat măsuri pentru ca răscoala să nu se extindă și în Dobrogea. Preoții se bazau pe autoritatea lor în sate.

În anul 1907, ţăranii din Flămânzi s-au răsculat nemulţumiţi că pământurile pe care munceau se află în proprietatea câtorva oameni, dar şi de abuzurile arendaşilor. În ciuda măsurilor luate, revolta a cuprins toată ţara, cu excepţia Dobrogei. Acest ținut a revenit în cadrul României după Războiul de Independenţă, în anul 1878, după patru secole de stăpânire otomană, timp în care pământul dintre Dunăre şi Mare a fost deţinut de sultan. Ulterior, după ce Dobrogea s-a alipit României,  terenurile au reintrat în posesia celor care le deţinuseră anterior, fie că este vorba de români, turci, tătari sau germani. Pe acest tărâm, nemulţumirile oamenilor gliei nu atinseseră punctul culminant, întrucât nu erau mari latifundiari, cu excepţia lui Mihail Kogălniceanu, proprietar pe terenurile unde astăzi este localitatea Eforie.

„După popă, tot satul“

PS Episcopul eparhiot D.D. Pimen a strâns laolaltă toți preoții din partea de sud-est a țării și le-a vorbit despre importanța Bisericii în astfel de momente: „Biserica și tot clerul are cel mai mare rol în așa împrejurări destul de triste și nenorocite, în care răscoala a devenit mai mult decât o epidemie ce se propagă cu pași repezi, zi de zi, din om în om, din sat în sat și din județ în județ. Zicătoarea «După popă, tot satul» este dictonul ce dovedește cât de mare a trebuit și trebuie să fie autoritatea preotului din sat, în popor“, cuvânta el.

El se arăta îngrijorat de lipsa de autoritate a unor preoți care, spunea el, prin lăcomie, nu ar putea fi ascultați de popor. „Când săbiile zornăiesc, când ciocnirile se petrec, când omorurile și jafurile se săvârșesc, preotul trebuie să fie apostolul păcii și al liniștii“ Fiecare preot era trimis să urmărească „direct sau indirect orice sfat și orice grupuri prin cârciumi pe  oriunde s-ar crede că s-ar putea plănui vreo mișcare nenorocită“, cerea episcopul Pimen.

„Nenorocitele mișcări“

La rândul său, protoiereul Ion Grigorescu a trimis o circulară preoților din cuprinsul Protoieriei județului Constanța vorbind despre eforturile pe care trebuie să le facă trimișii Domnului pentru prevenirea și diminuarea unor mișcări țărănești. „Și dacă în alte timpuri a fost nevoie de predicarea păcii între cetățeni, apoi acum în timpul de față se impune cu multă tărie aceasta, având în vedere nenorocitele mișcări ale populației rurale din Moldova de Sus, care a îngrijorat întreaga suflare conducătoare a neamului românesc“, conform documentelor publicate de Virgil Coman, fostul director al Arhivelor Naţionale, Filiala Constanţa, în volumul „Dobrogea în Arhivele româneşti (1597 – 1989)“.