Ce răspuns a primit împăratul Carol I de Habsburg după ce a cerut ca Transilvania să rămână în componenţa Ungariei

Manifestul împăratului Carol I de Habsburg, prin care dorea ca Transilvania să rămână în componenţa Ungariei, iar nord-vestul Bucovinei în cea a Ucrainei, s-a lovit de opoziţia românilor care cereau ca „întreg teritoriul din monarhia habsburgică revendicat de statul român, recunoscut şi garantat prin tratatele de alianţă încheiate de România cu puterile Înţelegerii, să fie liberat şi unit cu Patria mamă“.

La 6/19 octombrie 1918, a fost redactată declaraţia Comitetului Naţional al românilor emigranţi din Austro-Ungaria, care a fost semnată, la Iaşi, de Alexandru Lapedatu şi Octavian C. Tăslăuanu. Actul era un răspuns la Manifestului împăratului Carol I de Habsburg, numit „Către popoarele mele credinciose“, prin care se propunea reorganizarea Austro-Ungariei într-o federaţie de state ,,independente (austriac, ungar, ceh, iugoslav, polonez şi ucrainean), Transilvania urmând a rămâne în compunerea Ungariei, iar nord-vestul Bucovinei intrând în componenţa Ucrainei, spune istoricul Alesandru Duţu, care face cunoscut conţinutul documentului. 

,,Românii ardeleni şi bucovineni, aflători pe teritoriul Regatului român, în numele nostru şi al fraţilor, subjugaţi de acasă, a căror conştiinţă e siluită şi deci în imposibilitate de a se manifesta liber, declarăm în cele ce urmează :

1. Cerem să fim liberi de sub jugul monarhiei austro-ungare şi suntem hotărâţi să luptăm, prin toate mijloacele şi pe toate căile, ca întreg neamul românesc să fie constituit într-un singur stat naţional şi liber, sub domnia dinastiei române.

2. Nu recunoaştem monarhiei austro-ungare dreptul de a se ocupa de soarta românilor din Ardeal şi Bucovina, deoarece, veacuri de-a rândul, ne-a ţinut în cea mai ruşinoasă robie. Toate încercările de federalizare ale Casei de Habsburg sunt gesturi disperate ale unei împărăţii osândite să se descompună şi să piară. Soarta românilor din Austro-Ungaria s-a hotărât prin rzboiul Regatului român şi prin voinţa liberă a întregului popor românesc, şi o va consfinţi congresul de pace generală, la care vor lua parte şi reprezentanţii oficiali ai României eliberatoare.

3. Cerem ca întreg teritoriul din monarhia habsburgică revendicat de statul român, recunoscut şi garantat prin tratatele de alianţă încheiate de România cu puterile Înţelegerii, să fie liberat şi unit cu Patria mamă.

4. Toate declaraţiile românilor din Ardeal şi Bucovina ce s-ar face împotriva aspiraţiunii naţionale, le considerăm ca stoarse cu forţa de autorităţile duşmane şi aceste declaraţiuni nu vor putea induce în eroare opinia lumii, care a procclamat principiile de dreptate şi libertate pentru toate neamurile asuprite”