Călugării care fac lumină prin rugăciune. Mănăstirea de lângă Cetatea Histria este căutată de oameni din sate depărtate
0O mănăstire ridicată pe malul lacului Nuntaşi, pe pământul donat în memoria unui gospodar al satului, adună credincioşi de la sate din Dobrogea care vin să se închine în locul cu har.
În memoria lui Ilie Gropoşilă, un gospodar din Istria, familia lui a donat Bisericii două hectare de teren de pe malul lacului Nuntaşi din judeţul Constanţa. Lacul era faimos cândva pentru proprietăţile sale similare lacului Techirghiol, dar agricultura a afectat calităţile terapeutice ale apei şi nămolului.
O singură condiţie au avut ai lui Gropoşilă: ca mănăstirea să poarte hramul Sfântului Ilie.
„Cum le potriveşte Dumnezeu pe toate! Aşa ne gândiserăm şi noi să punem hramul, pentru că că în judeţ nu mai e altă mănăstire a Arhiepiscopiei Tomisului cu acest hram“, spune stareţul Ioil Cuzdriorean (40 ani). Şi pe el l-a chemat cândva Ilie, înainte să intre în mănăstire, la adolescenţă. Este de loc din Ilva Mică, judeţul Bistriţa-Năsăud, iar chemarea pentru cele sfinte i-a insuflat-o părintele Emil Dănilă, duhovnicul său.
În 2004, obştea s-a pus să ridice mănăstirea. Este pe drumul naţional dintre Săcele şi Istria (DN226), la 7 kilometri de Cetatea Histria.
Trei călugări vieţuiesc aici, în condiţii care întăresc trupul şi sufletul. Nu au curent electric, gătesc cu lemne şi se încălzesc graţie unui generator şi a unei instalaţii eoliene de mici dimensiuni care le oferă câteva ore de autonomie energetică. Reţeaua de alimentare cu energie electrică trece pe la ei prin poartă, dar racordarea ar costa cam 600 milioane lei vechi.
Tot oamenii generoşi îi pot ajuta, cu mic, cu mare. Enoriaşii vin de la kilometri depărtare, de la Cogealac, Năvodari, Mihai Viteazu, ca să asculte slujbele. În zilele de sărbătoare şi duminica, curtea se umple de familii cu copii care vin să se închine şi apoi să ia masa cu călugării. Slujbele se fac pe lumină sau doar la lumina lumânărilor când sărbătoarea o impune.
Din puţinul lor, localnicii aduc alimente pe care le prepară maica Voichiţa, o bătrână din Istria care s-a adăpostit la mănăstire după ce şi-a pierdut şi fiica, şi soţul, în numai o lună. Ciorbă de stevie, sarmale de post cu ciuperci şi ardei, plăcintă de dovleac - sunt doar câteva delicatese care îmbogăţesc masa albă a mănăstirii când enoriaşi şi călugări stau la masă împreună.
„Venim aici cu familiile pentru că locul este minunat, iar preoţii de aici au har. Stau în condiţii atât de grele că nu ştim cum de fac faţă. Numai credinţa în Dumnezeu îi ţine în putere. Noi ne simţim aici ca acasă. Duminica ne strângem toţi şi mâncăm împreună. Fiecare aduce ce poate, de gătit gătesc ei. Dacă veţi mânca ciorbă fără ulei făcută aici, o să vedeţi că are un gust dumnezeiesc“, spun enoriaşele care ştiu tot rostul locului.
Când se lasă seara, lumânările se aprind în mica biserică a mănăstirii. Cu glas îngânat, preoţii ţin slujba la care asistă într-o atmosferă tainică credincioşii. „Cu iubire de Dumnezeu o să reuşim toate“, îşi face cruce stareţul Ioil.
Pe aceeaşi temă: