Autorităţile constănţene interzic în acest an pelerinajul la Peştera Sfântului Andrei
0Autorităţile au interzis pelerinajul din Dobrogea, la Mănăstirea Peştera Sfântului Andrei, care are loc an de an la 30 noiembrie.
Prefectul judeţului Constanţa, Silviu-Iulian Coşa, a declarat pentru „Dobrogea Live” că venirea pelerinilor din alte localităţi sau judeţe la sărbătoarea Sfântului Andrei este interzisă. Vor putea merge la Peşteră doar locuitorii comunei Ion Corvin, pe baza cărţii de identitate. Slujba se va desfăşura ţinând cont de toate restricţiile impuse de autorităţi pentru prevenirea răspândirii COVID-19.
Mii de pelerini veneau în fiecare an la Peştera Sfântului Andrei, pe 30 noiembrie, pentru a se închina în locul în care teologii susţin că ar fi călcat chiar primul apostol al lui Hristos. Sf. Apostol Andrei este declarat Ocrotitorul României.
„Conform scrierilor teologice şi istorice, Sf. Ap. Andrei a ajuns pe pământul dobrogean în jurul anului 60 d. Hr. şi s-a oprit cu ucenicii săi aici, unde a găsit trei preoţi păgâni care slujeau în peşteră, geţi de neam, cunoscuţi sub numele Innal, Rimmal şi Pinnal. Peştera este situată în Dealul Urluiului, la 4 km de localitatea Ion Corvin şi aproximativ 80 de kilometri de Constanţa”, se arată într-un comunicat din anii trecuţi al biroul de presă al Arhiepiscopiei Tomisului.
Încă din anul 1920, peştera şi izvoarele dimprejur au fost puse în valoare de Jean Dinu, teolog şi jurist cu studii la Sorbona. În anul 1943 au început lucrările de amenajare a peşterii şi a incintei. La 30 iulie 1944, Episcopul Chesarie Păunescu a sfinţit locul, redându-l cultului, redevenind loc de închinare şi de rugăciune, aşa cum a fost în decursul vremurilor.
În cursul anilor 1986-1989, prin grija arhiereului Lucian Florea, pe atunci vicar episcopal la Galaţi, au fost curăţate intrarea şi interiorul peşterii. Turla de piatră a fost înălţată până la 1 m deasupra pământului, ca să nu intre în peşteră apa ce se scurgea de pe deal.
În vara anului 1990, doi vieţuitori de la mănăstirea Sihăstria, ieromonahul Victor Ghindăoanu şi monahul Nicodim Dincă, care era de fel din partea locului, din satul Zorile, au sosit în Dobrogea cu gândul de a reface vechea vatră monahală. S-au ridicat chilii, un paraclis, iar la 17 octombrie 1993 s-a pus piatra de temelie a bisericii mari. Tot atunci s-a turnat fundaţia noului paraclis.
În primăvara anului 1994, Arhiepiscopia Tomisului a hotărât ca Sf. Andrei să fie socotit ocrotitorul Dobrogei.
Între 1998-2002 au fost executate lucrările de construcţie la biserica mare, o adevărată catedrală împodobită la exterior cu mozaicuri impresionante şi la interior pardosită cu marmură, iar în anul 2006, biserica a fost sfinţită de către IPS Teodosie Petrescu.
Sfântul Apostol Andrei a ajuns pe aceste meleaguri undeva între anii 50 şi 67, pentru a predica Evanghelia lui Iisus Hristos.
Constantin Vasilescu, un preot al satului Gozgun, denumirea veche a localităţii Ion Corvin, a strâns de la bătrânii din localitate istorii creştine. Ei vorbeau despre două peşteri care au servit drept biserici creştinilor dobrogeni, după ce au ascultat învăţăturile Apostolului Andrei. Informaţiile apar într-o carte lansată recent de documentaristul Ionuţ Druche de la Arhiepiscopia Tomisului şi de arhimandritul Cosma Micu.
Lega gura lupilor, prin rugăciune
„Peştera cea mai mare cuprinde cam la o mie de oi şi cea mică la trei - patru sute”, scria Nechita Runcan în „Două milenii de viaţă creştină neîntreruptă în Dobrogea“. Una dintre ele este peştera cunoscută de toată lumea ca fiind a Sfântului Andrei. Peştera nu este singura dovadă a trecerii pe aici a apostolului.
Legendele spun că Sfântul Andrei obişnuia să meargă cu un toiag în mână. Fiindu-i sete, a lovit cu toiagul piatra seacă şi din ea a ţâşnit apa. Aşa a apărut izvorul botezat ulterior „Fântâna lui Mihai Eminescu“, în memoria marelui poet.
Vă mai recomandăm:
Triunghiul sacru din colţul Dobrogei. Bisericuţele din nuiele de la Izvoarele, Satu Nou şi Strunga