Armistiţiul de Crăciun din Primul Război Mondial: deasupra tranşeelor s-au ridicat brazi, iar soldaţii britanici şi germani au schimbat ciocolată şi ţigări
0Armistiţiul de Crăciun a avut loc în principal între soldaţii britanici şi cei germani de pe frontul de vest, în decembrie 1914, în ciuda faptului că puteau fi duşi la Curtea Marţială.
La apusul Ajunului, soldaţii britanici au observat cum germanii începeau să ridice deasupra tranşeelor mici brazi de Crăciun şi lumânări şi mulţi strigau în engleză, „We no shoot if you no shoot”. Focurile au încetat de-a lungul mulţilor kilometri ai tranşeelor, iar britanicii au observat că germanii ieşeau din tranşee şi s-au îndreptat spre britanici. Aceştia, la rândul lor, au ieşit să-i întâmpine. Au făcut cunoştinţă pe tărâmul nimănui, şi curând au început să schimbe ciocolată cu ţigări. Mulţi dintre ofiţerii ambelor părţi au încercat să împiedice evenimentul, dar soldaţii au ignorat riscul de a fi duşi la curtea marţială sau de a fi împuşcaţi.
Stanley Weintraub a scris o istorie emoţionantă a acestui eveniment, pe baza scrisorilor trimise acasă de pe front şi a jurnalelor soldaţilor implicaţi. Cartea sa este intitulată „Silent Night: The Story of the World War I Christmas Truce“ şi conţine multe imagini ale evenimentelor, în care se pot vedea forţele opozante amestecându-se şi celebrând împreună acel prim Crăciun al războiului.
Această întâmplare remarcabilă a început, după cum scrie Weintraub, în dimineaţa zile de 19 decembrie 1914: Locotenentul Geoffrey Heinekey, nou membru al Queen’s Westminister Rifles, i-a scris mamei sale că «s-a întâmplat un lucru dintre cele mai extraordinare. … Nişte germani au ieşit cu mâinile ridicate şi au început să-şi adune o parte dintre răniţi, aşa că şi noi am ieşit imediat din tranşee şi am început să ne adunăm răniţii noştri. Germanii ne-au făcut apoi semne şi o mulţime dintre ai noştri am mers să vorbim cu ei şi ei ne-au ajutat să ne îngropăm morţii. Acest lucru a durat toată dimineaţa şi eu am stat de vorbă cu câţiva dintre ei şi trebuie să spun că păreau a fi oameni de foarte bună calitate. … Părea prea ironic pentru a fi rostit în cuvinte. În acelaşi loc, în noaptea dinainte, dădusem o bătălie cumplită, iar acum, în dimineaţa de după, iată-ne fumându-le ţigările, şi ei pe ale noastre»”
Pe aceeaşi temă: