Acuzaţiile vicepreşedintelui Consiliului de Miniştri, pe timp de război: „Biserica e încă departe de scopurile sale naţionale“
0La una dintre şedinţele de Guvern din vara anului 1941, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Mihai Antonescu, s-a arătat nemulţumit de implicarea preoţilor în viaţa românilor pe timp de război.
În cadrul şedinţei de Guvern din vara anului 1941, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri s-a arătat nemulţumit de participarea Bisericii: „Am avut o discuţie cu Înaltul prelat (n.r. Nicodim Munteanu (1939-1948)) şi, cu sinceritatea mea brutală, i-am mărturisit tot regretul pe care îl am că Biserica nu ne urmează prea repede în această acţiune înnoitoare, că Biserica – ea, care, în trecutul nostru românesc a avut misiuni atât de mari
– este încă departe de scopurile sale naţionale, că misionarismul naţional este nedespărţit de misionarismul creştin.
Ea trebuie să se încorporeze neapărat în rosturile Bisericii noastre. Nu-şi face datoria prelatul care nu înţelege această chemare“, a spus Antonescu, aşa cum scriu istoricii Alesandru Duţu şi Mihai Retegan în „Război şi societate. România: 1941-1945“.
În continuare, el a dezvăluit că a atras atenţia Î.P.S.S, spunând că „preoţii care se socot numai nişte funcţionari, care oficiază cum ar semna într-o condică de minister, care socot că Biserica este un minimum de existenţă pentru o activitate omenească economică, nu pot să rămână în viaţa noului Stat“.
Cu acelaşi prilej, Mihai Antonescu abordează şi „problema politicii de românizare şi a deciziilor luate de Centru de Românizare, de a scoate la licitaţie publică toate bunurile evreilor”, declarând că românizarea era ,,o concepţie economică şi socială la temelia proprietăţii, care este luată de la evrei şi dată românilor”.
Vă mai recomandăm: